Pentru o apocalipsă programată peste numai cinci zile, lumea, în general, şi Europa, în special, sunt al dracului de liniştite. Nimeni nu rupe uşa băncii, să-şi retragă economiile, în schimb asistăm la scene de isterie şi la adevărate lupte corp la corp în inepta "Vinere Neagră", care văd că a făcut pureci şi la noi, târgurile de Crăciun se deschid unul câte unul, pe unde nici nu gândeşti, iar un eveniment precum greva generală a funcţionarilor publici britanici e tratat cu indiferenţă, în schimb toată lumea este cu ochii pe o tută precum Kim Kardanumaiştiucum.
Marea speranţă a Europei, acea Europă care stă să se prăbuşească, se pregăteşte pentru ce-i mai rău, adică o nouă baie de sânge, precum WW I şi WW II, este Angela Merkel. Care, conştientă de marea răspundere care apasă pe umerii ei, a căzut cloşcă pe euro şi nu mai scoate un cârâit. În ăst timp toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură ca sfinxul roşu-galben-negru, cu orătania bicefală pe târtiţă, să cuvânte şi să anunţe lumii planul salvator.
Care plan se naşte într-o totală lipsă de transparenţă, şi fără ca "salvaţii" să aibă vreun cuvânt de zis în privinţa planului! Planul nu are nimic în comun cu adevăratele probleme ale economiei europene, în general, şi cu acelea ale zonei euro, în special. Şi mai ales nu are nimic comun cu democraţia, mai mult, devine o ameninţare la dresa ei.
Problema "planului de salvare" nu va fi de natură tehnică, sau economică, nici măcar de natură socială. Nu, va fi o problemă de legitimitate democratică. Ascensiunea dreptei populiste europene, căreia îi aparţine cuplul Merkozy, a produs o mutaţie profundă în sânul Uniunii Europene: metoda comunitară a fost dislocată, şi înlocuită cu metoda interguvernamentală, sub pretextul că birocraţia bruxelleză căpătase prea multă putere, după cum o dovedeşte, nu-i aşa, Directiva care stabileşte unghiul maxim de curbură al bananei şi al castravetelui.
Metoda comunitară era calea către Statele Unite ale Europei, nu metoda interguvernamentală, deşi adepţii celei din urmă-şefii de stat şi de guvern din cele 27 de ţări membre, care îşi vedeau puterea limitată de Comisia Europeană şi de Parlamentul European-jură acum pe un nou transfer de suveranitate. Da, dar către cine? Către Comisie, sau către Germania?
Pentru că metoda interguvernamentală a permis obişnuitele jocuri de putere dintre naţiunile europene, într-o Uniune ce aspiră la o construcţie supra-statală, care să treacă dincolo de identităţi naţionale exacerbate, dincolo de deconturi istorice şi de egoisme naţionale. În loc să punem transferul de suveranitate la temelia unei construcţii cu faţa spre viitor, transferul de suveranitate foloseşte doar afirmării Germaniei ca un hegemon al noii Europe, născută nu din proiectul părinţilor fondatori, ci din ambiţiile mici şi din lipsa de imaginaţie a unor epigoni, a unor pigmei politici.
Ce legitimitate democratică are madam Merkel, ca lider de facto al Europei inter-guvernamentale? Dacă Barroso are o astfel de legitimitate, fiind ales de un Parlament reprezentativ pentru ansamblul naţiunilor europene, dacă până şi ÎnPuii Mei(că nu-mi bat capul să învăţ cum îl cheamă pe "preşedintele" Europei) are legitimatea lui, dată de Tratatul Constituţional, madam Merkel are doar legitimatea alegerii ei de către naţiunea germană. Este dominaţia unei minorităţi restrânse(cele douăzeci-treizeci de milioane de nemţi care au votat-o) asupra a peste patru sute cincizeci de milioane de europeni.
Poate cineva accepta această dominaţie, fără să se revolte? Şi pentru care merite trebuie să domine Europa această minoritate, al cărei exponent este Merkel? Ce merite are Merkel? Succesul actual al Germaniei e unul conjunctural, şi este unul în pofida acţiunilor şi deciziilor de politică economică ale lui Merkel. Pur şi simplu madam, şi cei care o sprijină, n-au putut distruge suficient de repede capitalismul renan, pentru a-l înlocui cu eşuatul, de acum, model anglo-saxon.
Nemţii au avut pur şi simplu noroc că imbecilii lor politicieni nu şi-au desăvârşit opera. Iar acum modelul capitalismului renan îşi dovedeşte virtuţile. Capitalismul renan pune accent pe reuşita colectivă, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung. Doar că nu aşa ceva ne propune Merkel, pentru că dacă ar face asta, tot am fi câştigaţi. Nu, ea ne oferă tot o viziune anglo-saxonă, altfel ambalată, care poate fi vândută graţie reuşitei capitalismului renan rezidual.
Da, dacă Merkel ne va oferi un model de economie europeană bazat pe valorile şi principiile capitalismului renan, şi nu pe cele ale contabilităţii nemţeşti, asta ar putea fi un progres pentru Uniunea Europeană. Deşi nu cred că ar reuşi să impună acest model, câtă vreme metoda inter-guvernamentală lasă loc unui adevărat câmp de luptă între naţiunile europene.
Aşa că salvarea nu vine de la nemţi, în schimb ar putea veni de la capitalismul renan, dar asta este o diferenţă prea subtilă pentru Merkel. Din păcate...
8 comentarii:
Salvarea vine de la bancile europene, care vor imprumuta statele prin FMI cu o suma mare spre foarte mare... Eu asa am citit. Salvarea FMI-ului, desigur, a minuitorul de bani, si a prietenei capitalului, d-na Merkel, cu tot cu liota de Sarkozy, Monti, Papademos, si mai stiu eu cine se mai adauga pe lista (cine mai acheieseaza la sacrificarea suveranitatii statului propriu, cine isi mai da poporul pe mina capitalului imperialist agresiv, ca de fapt asta se intimpla). Idei si doctrine? N-avem. Se dovedeste peste tot in lume ca asa cum vor bancherii si prietenii lor, asa se intimpla, aia e ideea, aia e doctrina. Daca am alta parere ar trebui sa plec de pe planeta, la propriu.
Merkel, prietena capitalului?? Pai tocmai capitalul respectiv o demonizeaza acum, ca nu da drumul odata la tiparnita de bani de la BCE, ca sa se bucure si "pietele"! Pe Sarkozy si pe Barroso i-au infrant, acum a mai ramas Merkel. Care, daca ar aproba rapid si fara cracnire tiparnita de bani si eurobondurile (fara nicio masura de unificare fiscala), adica asa cum o preseaza "prietenul ei" capitalul, atunci ar insemna un moment T0, incepand de la care Germania ar fi obligata sa plateasca de acum incolo oalele sparte de orice alt stat mai slab economic decat ea. Ar fi corect? Pentru "piete", da, ca pe ele nu le intereseaza decat sa le fie garantate banii acum, repede. Dar pentru Europa?
Ce este de fapt Europa? Ca eu asta n-am inteles, sau am inteles gresit. Pina sa plateasca Germania oalele sparte de altii, la care spargere sa n-aiba chiar nici o contributie de nici un fel, mai e multa apa de curs pe Rin. Angela Merkel nu este pura si dura, e doar dura.
Domnu' liberal de stanga, domne, voi acolo in combinatia aia de satra tiganeasca cu spital de nebuni nu sunteti in stare nici sa va adunati maidanezii si gunoaiele de pe strazi.
Lasa chestiunile astea complexe cu euro, Merkel, economie. Nu intereseaza pe nimeni panseurile dtale, poate doar pe nasul Nastase care o sa te aiba in vedere ptr postul de tucalar cind o ajunge el iar ceva mare si umflat.
Hai pa si sa traiesti bine in satra aia ordinara cu basescu mondialu, crin zeul somnului si ponta michi maus.
Vai de capu' vostru de distrusi.
Noroc ca mai vine sa ne lumineze cate un Emigrant cretinoid-psihotic. Mi se pare corect: dupa o zi de spalat closetul, mai intra si el pe internet sa-i invete pe altii.
Am impresia că suntem foarte preocupaţi de şoricei precum Grecia şi am uitat de godzilla care vrea să ne mănânce. Vă mai amintiţi Caritas? Într-un joc piramidal, escrocii pretind că au un "secret" de a face foarte mulţi bani şi promit investitorilor câştiguri fabuloase, după care se bazează pe lăcomia acestora care îşi vor lăsa banii în joc ca să "facă pui" în loc să-i scoată. Rezultă sume imense de bani imaginari, iar când participanţii încearcă să-i scoată... surpriză!
Suma totală contractată prin celebrele derivative financiare OTC (over the counter, adică nereglementate) la mijlocul anului 2011 era de 708 trilioane dolari, crescând de la începutul anului cu un record 107 trilioane (un trilion e 10^12, o mie de miliarde). Produsul mondial brut anul trecut a fost 63 trilioane, de 11 ori mai mic decât valoarea iluzorie a acelor instrumente financiare. Tot sistemul financiar mondial e un joc piramidal, iar pentru a termina cu nebunia asta trebuie în primul rând oprite ingineriile financiare şi nici măcar asta nu s-a făcut. După care există mai multe opţiuni:
1) Un război nuclear sau vreo altă catastrofă ne omoară pe toţi. Asta-i nebunie, dar la fel e şi următoarea.
2) Soluţia Merkel şi a unor comentatori de pe aici e să se plătească toate datoriile la valoarea lor actuală, că aşa e "cinstit" şi "drept". Asta înseamnă 3-4 generaţii care să muncească din greu în sărăcie şi lipsă de speranţă ca să acopere suma aia plus altele comparabile (datoriile suverane de ex.). Inginerii financiari însă o vor duce foarte, foarte bine fără să facă absolut nimic. Chestia asta unii o consideră morală!!!
3) Să lăsăm băncile care au investit în asemenea aiureli să moară, dar ce va urma va fi echivalent cu o reacţie în lanţ. Asta e echivalent cu un tabula rasa financiar, ca şi cum s-ar decreta toate monezile lumii fără valoare şi s-ar emite altele noi. E cam nerealistă chestia asta şi probabil va dura (şi durea) mult.
4) Soluţia "imorală" e de a tipări bani şi a-i distribui (prin investiţii şi programe guvernamentale) în special celor defavorizaţi, ca să stimuleze consumul şi să reducă inegalitatea socială. Rezultatul este inflaţie, dar şi creştere economică. Asta e ce s-a făcut în 1933 şi a funcţionat foarte bine. Inflaţia nu omoară godzilla dar o reduce la dimensiuni acceptabile. Cei care au economii le pierd în cea mai mare parte, dar alternativa e să le piardă de tot.
Ce mi se pare straniu e că mulţi oameni normali, nu ingineri financiari sau alte lighioane, ţin morţiş ca ei şi urmaşii lor să supravieţuiască greu într-o tragedie greacă şi se opun vehement singurei opţiuni raţionale. Cică aşa e "moral", să fi sclavul unor escroci. Şi apropo de oalele sparte: nemţii au contribuit din plin la asta. O bună parte din inginerii financiari sunt germani, iar Deutsche Bank e printre escrocii de primă mână. Asta explică de fapt atitudinea lui Merkel, nu altceva.
@cristi: daca s-ar aplica solutia 4, atunci nu numai ca ar avea sens, ci ar fi intr-adevar o solutie morala. Dar nu asta i se cere Germaniei, ci sa faca QE dupa modelul Rezervei Federale, adica tiparire de bani special pentru a creste lichiditatea la dispozitia bancilor. Or, toate operatiunile QE americane au avut ca rezultat ca bancile au bagat banii in achizitii rentabile de actiuni si derivate pe marfuri, exportand astfel inflatie in toata lumea, iar in economie n-a ajuns direct nimic - pentru ca somajul nu a scazut - ci doar indirect, prin imprumuturi cu dobanzi mai mari catre state, facute din aceiasi bani obtinuti de banci extrem de ieftin prin intermediul QE.
@chien: ai perfectă dreptate, nu m-am gândit la Quantitative Easing ci mai curând la New Deal. QE nu rezolvă de fapt nimic şi de fapt agravează problema fundamentală, care este distribuţia veniturilor. În ultimii 30 de ani acestea s-au deplasat dinspre muncă spre capital, de la salarii la dividende. Iar acum trebuie să se mişte înapoi, dacă nu atunci ne învârtim în cercuri...
Trimiteți un comentariu