Numai în România!

Numai în România se putea întâmpla aşa ceva! Pentru că numai România e populată de aşa o specie de proşti cu spume, care, spre pildă, vânează mistreţi cu auto-grederul, se calcă în picioare pentru tigăi la promoţii, inaugurează de coişpe mii de ori aceeaşi bucată de autostradă, neterminată, realeg în fruntea ţării un individ pe care nu ţi l-ai dori nici măcar portar la cimitir.

Ei bine, numai în România un jurnalist, profesor universitar din Marea Britanie, patria liberalismului şi a democraţiei moderne, îndeamnă populaţia să iasă în stradă, pentru a demonstra împotriva...Opoziţiei, care pune în pericol sărmana ţărişoară, abia stabilizată de Puterea plăpândă şi fără vlagă, de cât munceşte ea pentru binele românilor! Că eu asta înţeleg din antiteza Moscova-Bucureşti.

"„Rusia fără Putin" şi „Nu ne mai trataţi ca pe nişte idioţi" au fost câteva dintre sloganurile zecilor de mii de moscoviţi, sătui de abuzurile elitelor nelegiuite. În România, societatea civilă nu a mai făcut zile fripte nimănui de ani buni, drept care s-ar putea concluziona, de fapt, că aici autorităţile statului sunt cât se poate de sensibile faţă de toate problemele sesizate. Până şi preşedintele Băsescu şi membrii Guvernului vor fi fost certamente plăcut surprinşi de dimensiunea nemulţumirii publice faţă de măsurile de austeritate implementate - care s-a rezumat, anul trecut, la un circ sindicalist cu ţopăieli în Piaţa Victoriei şi în rest la câteva huiduieli cu ocazia unor evenimente publice...

Tot ce se conturează, deocamdată, în România este continuitatea erei predecembriste sub o formă mai mult sau mai puţin diluată - în funcţie de rezultatul scrutinului parlamentar din 2012. Chiar şi în condiţiile în care nu ar obţine majoritatea absolută în Parlament, USL se va afla, oricum, în poziţia de a-şi putea impune autoritatea şi improvizaţiile populiste în mult mai mare măsură. După ani de marginalizare politică, setea de răzbunare pare a fi atât imensă, cât şi intensă, astfel că liderii opoziţiei continuă să se concentreze strict pe dezideratul „băgatului la închisoare" al actualilor guvernanţi şi al suspendării şefului de stat cu mult înaintea încheierii celui de-al doilea mandat. Ce-i drept, pare improbabil ca un procuror cinic precum Ponta şi un politician de salon ca Antonescu, laolaltă cu armata lor de vânători de poziţii şi sinecuri, să aibă îndrăzneala de a-l emula pe draconicul Putin. În mod cert însă vor coborî ştacheta decenţei politice şi mai jos decât au făcut-o până acum - urmând să constate „din mers" cât de mult pot întinde coarda.

Dacă societatea civilă din România continuă să reacţioneze cu un oftat şi un ridicat din umeri la văzul populismelor, al degradării discursului politic, al absenţei programelor electorale detaliate - atât pentru a le „traduce" alegătorilor, cât şi pentru a putea trage ulterior la răspundere partidele pentru eventualele promisiuni încălcate -, dacă se va mulţumi cu aceiaşi oportunişti şi devalorizatori pe care partidele îi vor scoate, cum-necum, din nou la înaintare, atunci speranţa unor standarde politice mai ridicate poate fi îngropată timp de încă o generaţie.

Dacă alegerile din 2012 rămân necomasate, cursa cea mai relevantă se poate lesne dovedi cea pentru Bucureşti - şi nu parlamentarele ulterioare. Sorin Oprescu va putea fi înfrânt doar de un contracandidat serios, care prezintă bucureştenilor planuri concrete de bună guvernanţă a capitalei. Dacă PDL reuşeşte să identifice un asemenea candidat, atunci există şansa trezirii speranţei pentru schimbare şi în rândurile alegătorilor din restul ţării."

Rămâne cum am stabilit: PDL reprezintă şi speranţa, şi schimbarea, dacă nu mai pune Videanu borduri în Bucureşti! Cum spuneam, ţară de proşti!