" La o primă vedere, economia reprezintă două zone uriaşe: producţia şi consumul. De o parte, totul se împlineşte şi se distruge; de cealaltă parte, totul începe şi reîncepe. "O societate, scrie Marx, nu poate înceta să producă, aşa cum nu poate înceta să consume". Un adevăr banal. Proudhon spune aproape acelaşi lucru, atunci când afirmă că singurul scop aparent al omului este să muncească şi să mănânce. Dar între cele două universuri se strecoară un al treilea, îngust, dar vioi ca un fir de apă, lesne şi el de recunoscut de la prima vedere: schimbul sau, dacă vreţi, economia de piaţă: imperfectă, discontinuă, dar impunându-şi constrângerile încă din secolele pe care le studiază această carte(e vorba de "Jocurile schimbului, Fernand Braudel, Editura Meridiane, 1985)şi în mod sigur revoluţionară. Într-un ansamblu care tinde cu încăpăţânare către un echilibru de rutină şi care nu iese din el decât pentru a reveni iar acolo, ea este zona schimbării şi a inovaţiilor. Marx o indică drept sfera circulaţiei, expresie pe care mă încăpăţânez să o consider fericită. Fără îndoială, venit din fiziologie în economie, cuvântul circulaţie acoperă prea multe lucruri dintr-odată...Nu există o istorie simplă şi liniară a dezvoltării pieţelor. Aici tradiţionalul, arhaicul, modernul, foarte modernul sunt tot timpul în atingere. Chiar şi astăzi."
Sunt un mare admirator al lui Braudel. De la el înveţi mai multe despre capitalism decât de la orice economist. Recitesc "Jocurile schimbului". Fragmentul de mai sus este din prefaţa cărţii. Şi mă întreb dacă nu cumva firicelul ăla de apă n-a ajuns un fluviu, care distruge totul în calea lui, şi producţia, şi consumul. Iar echilibrele sunt tot mai greu de atins. Nu cumva sfera circulaţiei s-a hipertrofiat, a ajuns un soi de linţoliu, care acoperă tot, şi nu mai lasă producţia şi consumul să respire? Sunt întrebări simple, dar care, sunt sigur, nu au cum avea răspunsuri simple. Asta dacă acum pot avea vreun răspuns pertinent...
3 comentarii:
Fără să teoretizez sau să îmi traduc în termeni eleganți dezolarea, dar zilnic mă întreb de ce mă simt ca într-un supermarket plin cu tot ce știm că poate fi bun, dar nu mi-e poftă de nimic??
De fapt, asta mi se întâmplă în supermarket. Și duc senzația cu mine și când ies.
Și pot aplica întrebarea la orice domeniu cu care am de-a face.
Hmmm...Exista anumite carti care nu merita citite de unul singur.Astfel de carti ar trebui sa fie citite in paralel sau in succesiune foarte rapida, impreuna cu unul sau mai multi amici.Daca ai amici care pe ici pe colo iti sunt si adversari moderati de idei, e si mai castigator sa citesti cartea concomitent cu ei.Ca sa ai cu cine s-o dezbati dupa aceea, poate descoperi chestii pe care nu le-ai vazut citind numai filtrat in grila ta de lectura.
Ei bine, ˝Jocurile schimbului˝, ˝Timpul lumii˝, ˝Mediterana si lumea mediteraneeana in epoca lui Filip al II-lea˝ sunt astfel de carti.Poate n-ar trebui sa te apuci sa re-citesti ˝Jocurile schimbului˝ mai inainte de a-ti gasi un amic care sa o citeasca si el concomitent si cu care sa te dezbati mai apoi.
Braudel pare foarte inteligibil pentru ingineri, utilizeaza o multime de concepte preluate din stiintele exacte pentru a modela fenomenele descrise.Foloseste analogii preluate din mecanica ondulatorie, electricitate, statica si dinamica, chestii care pentru un inginer trebuie ca apar foarte inteligibile.In plus de asta are o predilectie de geometru spre triangulatie.Adica spre utilizarea unui tip de formatiuni explicative dinamice in trei laturi ca sa zic asa, trinoame, tripartitii, formule de comert sau arbitraj triangular samd.Parca ar folosi un fel de element finit triangular (face aluzie si in prefata cartii amintite referindu-se la Matisse, ca si el cauta un fel de reprezentare geometrica in epura).
Punctual la asa numita sfera a circulatiei:o exprimare mai potrivita ar fi aceea de flux (un alt trinom specific Braudel, productie-flux-consum).Adevarat ca in lumea de astazi paradigma bi-dimensionala productie-consum a fost inlocuita in modelare de o a treia latura, paradigma fluxului.
Indicatorii de flux (fluxuri de bani, cash-flow, fluxuri de date, fluxuri de investitii, de stiri, fluxuri migrationiste, fluxuri de energie samd) sunt mult mai utilizati ca relevanti sau semnificanti decat indicatorii prin comparatie statici (productie, consum).
O analogie cu tehnologia informatiei ar fi aceea ca largimea de banda devine mai relevanta decat capacitatea de stocare si capacitatea de procesare a nodurilor de retea.
Si ca sa mai explicitez un pic relativ la trinomul productie-flux-consum:este suficienta putina atentie la cuvintele care sunt utilizate poentru descrierea celor trei semnificanti pentru a sesiza o diferenta fundamentala in perceptia si modelarea lor.
Astfel, cand se vorbeste despre productie si consum indicatorii sunt spatiali, mai exact cuantificatori de volum.Se spune ˝Volumul productiei˝ (a scazut, a crescut), ˝volumul consumului˝ (la fel, creste scade).
Pe cand atunci cand se vorbeste despre capital indicatorii sunt cuantificatori de flux care explicit sau implicit mai contin si un parametru de timp.Ca orice flux, capitalul financiar (care mai este descris si prin analogie cu apa, lichiditate) este exprimat prin cuantificatori specifici:de pilda ˝presiune˝ (inflationista, deflationista), ˝viteza˝ (de rotatie a capitalului), ˝debit˝ samd.
Prin urmare este vorba ca productia si consumul sunt reprezentate conceptual static, de predilectie si de relevanta prin cuantificatori derivati de spatiu (volume).
Capitalul financiar este descris de predilectie si de relevanta prin cuantificatori atat de stare (de pilda presiuni) cat si mai ales prin cuantificatori care contin parametru de timp si prin urmare permit derivate (derivative) explicite sau implicite de timp (presiuni dinamice, viteza, debit).
Adevarat, vechea paradigma despre capital (impartasita dealtfel si de peceptia comuna) obisnuia si ea sa fie una statica, exprimata in volum, de aici si nostalgia pentru aur ca fixator volumic si static al capitalului financiar.Un fel de schimbare de faza, din stare lichida in stare solida.
Insa in prezent capitalul financiar pare sa fi ajuns la a fi condamnat exclusiv la flux.Ori curge la viteza, cu presiunea si cu debitul corespunzator, ori e amenintat sa se evapore la schimbarea de faza.
A trata productia-consumul pe de o parte si capitalul de flux pe cealalta parte in cuantificatori clasici este a compara mere cu pere.Nu au aceleasi unitati de masura, posibil ca de aici provine o parte din conflictul (de perceptii si de prescriptii recomandate) dintre economisti si finantisti.
Trimiteți un comentariu