Interesantă ideea lui Barbu Mateescu, posesorul blogului "Sociollogica", de a prezenta evoluţia indicelui Gini, care, în esenţă, măsoară gradul de inegalitate(de polarizare) al unei societăţi. Firească, zic eu, creşterea indicelui la începutul anilor '90. E perioada de început a acumulării capitaliste, a şomajului masiv, a arbitrariului în stabilirea salariilor în sectorul public, al afacerilor la negru. Mi se pare la fel de firească evoluţia lui în guvernarea Năstase: creşte cu doar un procent în patru ani. Politicile redistributive, de tip social-democrat, îşi spun cuvântul.
Graficul confirmă şi afirmaţia celor care spun că introducerea cotei unice de impozitare a dus la creşterea accentuată a polarizării sociale: în trei ani, între 2005 şi 2007, indicele Gini creşte cu 29%, asta în condiţiile în care cresc pensiile şi salariile. Tot în acest timp creşte numărul celor care trăiesc sub pragul de sărăcie!
Interesantă este scăderea între 2008 şi 2010 a indicelui Gini, de la 37,8 la 33,3. De ce? Suntem o societate mai "egalitară", "graţie" crizei? Cum pizda mă-sii, după ce pensiile au scăzut, în termeni reali, cu circa 15% numai din inflaţie, la care se adaugă 5,5% CAS, salariile bugetarilor cu 25%(veniturile cu mult mai mult!), salariile din privat au scăzut şi ele, etc, etc.? Câţi bogaţi are România şi cu cât au sărăcit ei? Unii dau vina pe prăbuşirea imobiliarelor. Poate, dar nu cred. Pur şi simplu e vorba de multă evaziune fiscală, de micşorarea doar pe hârtie a unor venituri.
Ar fi cea mai mare greşeală ca scăderea indicelui Gini să fie prezentată drept o victorie a guvernului boc. Atunci austeritatea va fi prezentată drept cea mai bună cale de reducere a inegalităţilor, ceea ce este o minciună. Egalitatea în sărăcie nu e nicio consolare, pentru nimeni. Oricum aştept o explicaţie mai plauzibilă pentru scăderea asta a indicelui Gini sub boc. Ceva pute aici, şi nu prea ştiu ce...
6 comentarii:
Ma intreb si eu la fel ca tine: cum naiba ii fac americanii prosperi pe aia din Asia Centrala?
'“The challenge for the United States is to strike a balance between its short-term, war-fighting needs and long-term interests in promoting a stable, prosperous and democratic Central Asia,” John Kerry wrote in the introduction to a report released on Dec. 19 by the Senate Committee on Foreign Relations entitled “Central Asia and the Transition in Afghanistan.”
http://www.nytimes.com/2011/12/29/opinion/americas-uzbekistan-problem.html?_r=1&ref=global-home
Dacă acceptăm datele (sunt raportate de guvernul român Eurostat-ului...) toată lumea a pierdut. Dar cei care aveau venituri peste medie au pierdut ceva mai mult, atât în termeni absoluţi cât şi relativi. De exemplu, patronii SRL-urilor care s-au transformat în fum odată cu impozitul cenzitar. Mulţi privaţi care produceau pentru export. Aşa-zisa clasă mijlocie. Aceste grupuri de oameni nu erau bogaţi prin comparaţie cu oamenii din Suedia sau Cehia, dar erau mai bogaţi decât tanti Gheorghina din mediul rural. Nu spun că tanti Gheorghina nu a suferit. Dar nivelul de trai a coborât mai puţin decât a coborât nivelul de trai al acestor oameni. În alte cuvinte: săracii au sărăcit, dar scăderea în averea lor a fost mică, pentru că oricum aveau puţin. Cine avea salarii mari/venituri mari din patronat acum are şi împrumuturi la bănci - împrumuturi greu de returnat. În plus, veniturile lor s-au uscat. Iar salariul mediu la bugetari - cel redus cu 25% - era peste media celui din privat în 2007: scăderea salarilor bugetarilor a dus la o reducere a inegalităţii, întrucât i-a tras în jos. Sper că nu am creat mai multă confuzie. Discuţia este complicată, dar interesantă.
Să înţeleg că, de fapt, o mare parte din creşterea inegalităţii a venit din accesul la credit? Ăia care au avut acces facil la credit(nu pentru un frigider!) au crescut inegalitatea? Pentru că da, accesul la credit este o problemă. Dar nu cred că el a fost inclus în veniturile gospodăriei, pentru că nu e venit. Sau e?
Nu e vorba de accesul la credit, ci de combinaţia toxică "acces la credit + criză", adică de plata lui. Exemplu: 2006: Vasilică e patron şi face cam 14 000 de RON pe lună. Ia un credit cu rata de 1 000 de franci elveţieni pe lună (adică atunci vreo 2 500 RON). Venituri nete reale: 14 000 - 2 500 = 11 500. Trei ani mai târziu: afacerile merg prost. Vasilică face abia 8 000 de RON/lună. Francul e 3,5 RON, deci rata a devenit 3500 RON. Din cauza penalităţilor devine 4000 RON. Acum situaţia lui financiară lunară: 8000-4000 = 4000. Adică o treime din cât făcea înainte. Dacă nu-şi lua credit era bine. Dacă nu era criză era bine. Amândouă împreună = scăderea drastică a averii. Cine a fost lovit doar de criză (ex. bugetarii) a suferit doar dintr-un motiv. Şi aşa scade Gini. Adică cine a făcut mulţi bani a şi pierdut mulţi bani.
Si averile din imobiliare...care s-au evaporat, cel putin 50% din valoare.
De vina sunt "raiurile fiscale din Caraibe,si altele.Dupa parerea mea este ca diferenta este si mai mare.
Cand nenorocitii vor sparge capetele
bogatilor,va fi prea tarziu.Unii din
tari mai "spalate"si cu inteligenta depasind , lacomia,au inceput sa dea semne de trezire.La noi exista la bogati doar lacomie,prostie,lipsa de bun simt,topism, marlanie si sfidarea populatiei cu opulenta de prost
gust a noilor bogatasi.Rezultatul va fi contondent pentru acesti prosti nesimtiti.
Trimiteți un comentariu