Banalizarea violenţei

Ceea ce s-a întâmplat ieri la Liège este un masacru urban care nu are legătură nici cu islamismul, deşi, după nume, Nordine Amrani, atacatorul, pare să fie musulman, nici cu terorismul, nici cu crima organizată, deşi tipul fusese condamnat la trei ani de închisoare, şi era cunoscut ca fiind un soi de "armurier" pentru răufăcători. Nu, masacrul are legătură cu violenţa care ne domină pe toţi, ca expresie a unui lung şir de frustrări. Frustrări de natură economică, socială, legate de viaţa personală.

Omul nostru a luat-o razna, la un moment dat. Greu de ştiut ce a declanşat nebunia. O fi depăşit doza de droguri. L-o fi supărat ceva. A stat de vorbă cu o femeie, care făcea menajul pentru nişte vecini, propunându-i să lucreze şi pentru el. După care a ucis-o. A plecat în centrul oraşului, unde a aruncat câteva grenade şi a tras în prostie cu o armă de asalt. La sfârşit, şi-a tras un glonţ în cap. Cinci, sau şase morţi, cu el, 127 de răniţi. Palmares remarcabil, nu?

Atât de banal: nu tu revendicări, nu tu "război sfânt", nu tu "moarte creştinilor, caraliilor, albilor, evreilor, poponarilor, masonilor!" Nimic! A venit, şi-a făcut treaba, şi a ieşit din scenă. Ca într-un film, sau ca într-un joc pe calculator.  

În ultimul deceniu astfel de atacuri ucigaşe au explodat în Europa Occidentală. Şi dacă ne uităm pe harta asta, vedem că fenomenul cuprinde şi Europa Centrală, apropiindu-se de România. E o chestie de timp până când vom ţine şi noi prima pagină a presei internaţionale cu astfel de evenimente violente. 

Mă tem că înţelegem încă de ce se întâmplă astfel de tragedii. Care, cum spuneam, nu sunt acte teroriste. Când este vorba de terorism, avem, bune-rele, tactici şi strategii anti-teroriste, instituţii specializate, şi fenomenul este ţinut sub control. Dar cum să ţii sub control mintea unui nebun? Singurul răspuns acceptabil, şi fezabil, este reducerea drastică a accesului la arme letale, cu mare putere de lovire. Un pistol cu bile, sau cu gaz, nu e mare lucru. O armă de asalt, cum este FN FAL, cea folosită de Amrani, face parte din alt film. Arma asta n-ar fi trebuit să ajungă în mâna unor civili. 

Voinţa statelor şi guvernelor de a limita accesul la astfel de arme letale a scăzut dramatic. Motivele sunt de căutat în presiunea fabricanţilor de arme, care fie au stocuri mari, rămase din timpul Războiului Rece, fie nu mai găsesc pieţe pentru ceea ce fac, şi încearcă să-şi deschidă pieţe până acum interzise, moral şi legal.

Nu ştiu ce morală are povestea asta. Şi nici ce urmări, legale şi instituţuionale. Reală este doar durerea victimelor şi familiilor lor, şi teama, care ne cuprinde încet pe toţi. Poate că asta se vrea. Teama este un bun instrument de control social...