-
Prostul meu drag, crizele ACCENTUEAZĂ polarizarea socială, permiţând redistribuţia bogăţiei la nivelul societăţilor. Nu vrei să-i întrebi pe milioanele de americani care şi-au pierdut casele şi care acum le sunt cumpărate pe câţiva dolari de cei cu bani dacă sunt de acord cu tine? Sau pe zecile de milioane de chinezi care şi-au pierdut locurile de muncă, plătite cu doi-trei dolari pe zi? Sau pe românii care au ajuns sclavii băncilor? De ce l-ar plânge toţi pe unul care nu mai are zece miliarde de dolari, ci doar cinci?
-
Crizele economice DISCREDITEAZĂ capitalismul, care e altceva decât economia de piaţă. Acum a devenit cancerul ei, tocmai pentru că nu respectă regulile. Economia de piaţă liberă, concurenţială, a fost şi este sursa prosperităţii şi libertăţii generalizate, nu capitalismul. Putem trăi, chiar mai bine, fără capitalism, nu şi fără economie de piaţă.
-
Să lucrăm cu FMI? Care nu mai e paternalist? Poate numai morţi!
-
Anti-capitalismul este la fel de legitim şi de necesar ca orice formă de anti-totalitarism. Capitalismul a devenit totalitar, şi trebuie să dispară. Dacă vrem ca democraţia şi libertatea să aibă un viitor.
Restul citiţi voi în editorialul publicat de Baconsky în "Cotidianul".
PS: Denis Grebu, mai delirant ca de obicei. Ăsta sigur a lucrat la Secţia de Propagandă a defunctului PCR! Proastele obiceiuri se văd, oricât s-ar da el occidental şi anti-comunist!
PPS: citiţi asta din The Economist. "The rich are certainly not the only targets in the current populist backlash. Frightened by the downturn, people are furious with politicians, central bankers and immigrants. But a rising wave of anger is directed against the new “malefactors of great wealth”. Today’s villains are a larger and more global bunch than the handful of American robber barons Teddy Roosevelt denounced a century ago; and most of them are bankers and fund managers, rather than owners of trusts and railroads. Yet the themes are similar to those at the end of that previous gilded age: rising inequality—the top 0.1% of Americans earned 20 times the income of the bottom 90% in 1979 and 77 times in 2006—and a sense that the greedy rich have cheated decent working people of their rightful share of the pie." Cum rămâne cu bazaconiile lui Baconsky?
Şi nici concluzia celor de la The Economist nu este tocmai cuşer: bogaţii, în felul în care sunt ei acum, şi mai ales aşa cum înţeleg ei să se comporte, sunt ţinte legitime ale nemulţumirii, şi nu trebuie să credem că dacă n-ar exista ei, noi, ceilalţi, sărăntocii, am muri de foame. A se scuti! Suntem şase miliarde, şi ei câteva zeci sau sute de mii. N-om fi toţi proşti, şi numai ei deştepţi. Ne vom descurca şi fără hiperbogaţi, sunt sigur, dacă vom face din egalitatea şanselor mai mult decât o vorbă frumoasă.
7 comentarii:
Cred că lumea confundă capitalismul cu economia de piaţă.
Capitalismul este un sistem organizat pe baza economiei de piaţă. Aici avem mai multe sisteme bazate pe piaţa liberă. Deja ghicesc că niciunul nu ţi se pare potrivit.
Capitalismul este un sistem de economie de piaţă bazat pe întreprinderile private. Dar înţeleg că nu e bun. Laissez faire nu intră în dicuţie, anarho-capitalism - aiurea, socialismul de piaţă este o struţocămilă care funcţionează în China - e pseudo-economie de piaţă, să fim serioşi. Poate poate economia de piaţă socială - ultimul sistem - poate poate ăla ar funcţiona. E adoptat de Germania.
Numai că, nici Germania nu a scăpat de criză. Ideea este că niciun fel de sistem nu poate elimina crizele. E o discuţie prea lungă, cu prea mulţi factori de luat în seamă. În plus, sistemul economiei de piaţă liberă duce inevitabil spre ceea ce urăşti tu atât de mult: capitalism. Amestecat cu intervenţia statului în economie, bineînţeles. Nimeni nu se poate lăuda că are capitalism 100%.
Revin la sistemul din Germania, cel cu economie de piaţă socială, oare acolo nu avem de a face tot cu capitalism amestecat cu intervenţionism? Dacă da, nu-l consideri ok nici pe acesta.
Şi atunci te întreb, ce sistem economic crezi că ar fi bun?
Îţi recomand o carte: "Timpul lumii", a lui Fernand Braudel. Vei înţelege, citind-o, că economia de piaţă, cu diversele ei forme, este baza funcţionării normale a unei economii. Capitalismul nu se confundă cu economia de piaţă, este doar o bucată, o margine a ei. Şi acum un obstacol. Poate se va reforma, poate nu. Dar va genera mereu crize, născute din iraţionalitatea sa, pentru că motorul său, maximizarea cu orice preţ a profitului, este un principiu iraţional.
Poate capitalismul, pentru a avea viitor, să renunţe la fundamentul său? Nu cred, pentru că se află în aceeaşi situaţie cu socialismul real, care, atunci când a renunţat la principiile sale(bune, proaste, nu discutăm acum), s-a negat şi a dispărut.
E suprinzatoare argumentatia unor oameni de la care ai pretentii minime de rationament. Si cit de rapid isi pierd oamenii increderea in acesti falsi reprezentanti ei "elitei" romanesti. Poate ca unii bogati pierd mai mult, dar nu isi pierd casele platite deja, sau sursele de existenta ca cei ramasi fara slujba.
Maximizarea profitului nu este un principiu al capitalismului, ci al "firmelor capitaliste". Al unora - majorităţii? - în orice caz.
Cum definesc o firmă capitalistă? O firmă privată care are libertatea de a produce ce vrea (dacă e legal), de a vinde la ce preţ vrea sau poate, de a se aproviziona de unde vrea/poate, la ce preţ vrea/poate - totul fiind dictat de legea cererii şi a ofertei (aici e mult de discutat, C şi O nefiind singurele variabile, decât în cărţile de clasa a XI-a). Evident că într-o piaţă perfect liberă, principiile de randament economic vor tinde să domine orice alt principiu social, moral etc.
Ce vreau eu să-ţi spun este că în orice sistem de economie de piaţă în care libera iniţiativă este permisă, vor exista firme capitaliste. Firme care vor urmări maximizarea profitului cu orice preţ (fac o paranteză aici - dacă "cu orice preţ" înseamnă că pot ajunge în situaţia ca preţul respectiv să fie mai mare decât profitul câştigat, sunt de acord că e ceva iraţional, ba chiar pervers în asta).
Practic economia de piaţă şi liberalismul conduc inevitabil înspre capitalism (care chestii aproape că-l definesc). Şi acest lucru este unul bun. Până la un punct. Şi punctul de care vorbesc este acela în care apar monopolurile, concentrările uriaşe de resurse, polarizarea anormală şi nejustificată a avuţiei sociale... etc.
Şi aici intervine statul. Sau intervine pe dracu! Sau a intervenit deja şi e chiar el un promotor al dezastrului? Chiar putem să ne întrebăm dacă mecanismele proprii economiei de piaţă duc înspre anomalii, sau alţi factori? Oare capitalismul lăsat de unul singur înspre ce duce, înspre piaţă de monopol sau înspre piaţă cu concurenţă aproape-perfectă (numită derutant "cu concurenţă monopolistică")?
În loc de concluzie, aş spune că de fapt capitalismul este sufletul economiei mondiale, numai că, la fel ca orice sistem economic, suferă de boli - crize economice - şi are apucături vicioase - maximizarea profitului cu orice preţ, inechităţi sociale şi altele de genul.
domnule darius, va recomand un turneu prin ghana, liberia, mozambic, tadjikistan, djibouti si nepal - ca sa le explicatzi si lor cum capitalismul si economia de piatza le-a adus bunastarea de care se bucura. Mi se pare ca aia de pe acolo sint cam ignorantzi de nu vad in ce huzur traiesc de fapt.
He, he! Mai e putin si o sa vedem si noi pe-aici genul respectiv de huzur... Eu stiu ca popa ne indeamna in biserica sa stam pe linga masa bogatilor,ca doar doar ne mai azvirle cineva ceva, si stiu ca asta facem, cu palide intermitente, dupa 1989, da' nu cred ca bogatii respectivi vor mai avea oase de dat la ros acelora care nu au ce sa ofere... De fapt, imi pare rau de noi, ca vin vremuri pacatoase sub FMI...
Domnule Andrei-Gheorghe, pare-se că nu prea vă plac exerciţiile de logică. Pentru că vă depăşesc.
Trimiteți un comentariu