Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

Nord-coreenii au lansat o rachetă. Care ar fi trebuit, teoretic, să plaseze pe orbită un satelit. Care satelit, probabil, trebuia să transmită întregului Univers cântecele de slavă la adresa Măreţului şi Prea Îmbibatului Urmaş al Iubitului Conducător Kim Ir Sen şi perceptele Mişcării Ciuciu(sau Ciu Ce?). Bun, nicio deosebire între cele două! Spre şansa japonezilor, racheta, care le-a survolat teritoriul, a avut bunul simţ să nu explodeze deasupra lor. Satelitul, dacă a existat, bântuie pe undeva, pe vreo orbită aleatorie.

Toată lumea a luat foc! Marina americană a trimis un distrugător Aegis în zonă, japonezii îl scot şi ei pe al lor de la naftalină, se fac declaraţii belicoase, se convoacă şi Consiliul de Securitate. Sud-coreenii mai au puţin şi fac o criză de nervi, şi drept algocalmin îşi oferă şi ei un al doilea distrugător Aegis(Aegis fiind un sistem de arme anti-rachetă, construit în jurul unui radar de un tip special). Pentru cei interesaţi, găsiţi amănunte aici.

Sigur, pe hârtie racheta de tip Taepong Dong II poate atinge Alaska. Întrebarea este: de ce ar face Kim Jong Il un astfel de gest? De ce ar ataca SUA? Şi mai ales, cu ce? Poate cu confeti, pentru că, şi aici intervine marea minciună, Coreea de Nord NU are arme nucleare. Nu operaţionale, chiar dacă, într-un fel sau altul, au detonat(dacă au detonat) un dispozitiv nuclear în subteran. De la el, până la un focos nuclear, capabil să fie lansat cu o astfel de rachetă, este o cale extrem de lungă, şi implică deţinerea unor tehnologii pe care nimeni nu le dă nord-coreenilor, indiferent de motive. Una este să înşiri nişte fiare, fără să ai restricţii de greutate, de acceleraţii, de protecţie termică, ghidaj, etc, etc, etc, şi una este să faci un dispozitiv miniatural.

Este aceeaşi minciună ca şi în cazul Iranului, care şi el are mari probleme în a obţine uraniu îmbogăţit de calitate energetică. Despre calitate militară nici nu poate fi vorba! Bun, rămâne problema proliferării unor tehnologii, în cazul de faţă legate de construcţia de rachete. Şi iarăşi motivele "deranjului" sunt necistite. Ultimul lucru la care s-ar gândi o mişcare teroristă este să construiască rachete cu rază mare de acţiune, cu trei trepte! Kassamurile palestinienilor sunt bucăţi de ţeavă, cu aripioare decupate din tablă şi sudate, cu motoraşe făcute din ce se găsaeşte prin farmacie şi feronerie, şi cu încărcături artizanale, fără sisteme de ghidare. Un soi de examen de diplomă al micului terorist, la Casa Viitorilor Martiri. Dar ăia nu şi-au propus să atace America, ci să-i aducă pe evrei în pragul crizei de nervi. Ceea ce le-a ieşit, în paranteză fie spus!

Scandalul este de natură pur comercială! Şi este vorba de posibila apariţie pe piaţa lansatorilor de sateliţi(foarte îngustă şi specializată) a unor noi competitori. Prima breşă au făcut-o, cu trei decenii în urmă, francezii(europenii) cu Ariane. Apoi au venit şi chinezii pe piaţă. Ucrainienii s-au asociat cu o serie de companii americane şi europene, în sistemul Sea Launch, care lansează de pe apă, de la Ecuator, cu preţuri mult mai mici. Ruşii lucrează de zor la un nou cosmodrom şi la cel puţin două familii de lansatoare comerciale, dintre care unul derivat din "Energhia," un monstru, dedicat iniţial lansării navetei Buran şi a sistemului de "Război al Stelelor", staţia Polyus, vezi şi aici.

Iranienii şi nord-coreenii pot fi lansatorii lumii a treia, la preţuri care sfidează concurenţa. Aşa că dacă se poate, de ce să nu li se pună o talpă, eventual cu crampoane de titan, pardon, embargou şi sancţiuni, pe motiv de terorism? Cam aşa funcţionează lucrurile în capitalism, căruia nu-i place concurenţa, ci monopolul, singurul care maximizează profitul. Restul e praf în ochii proştilor!