Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cât de proşti putem fi?

Jocurile politice de la Chişinău nu mă interesează. Dar în aceste jocuri a fost vârâtă cu de-a sila şi România, iar asta nu-mi este indiferent. Voronin a ales să escaladeze un conflict inutil, pentru că nu românii sunt vinovaţi pentru starea Moldovei şi pentru nemulţumirile celor care manifestă în stradă. Şi nu românii au incendiat Parlamentul sau au aruncat cu bolovani în ferestrele sediului Preşedinţiei Republicii Moldova.

Românofobia lui Voronin este, într-un fel, simetrică rusofobiei multor lideri politici de la Bucureşti, care nu-şi ascund, ca şi Voronin, sentimentele. Iar politicile bazate pe fobii sunt reţeta cea mai sigură pentru conflicte.

Măsurile luate de Voronin: expulzarea ambasadorului român şi a însărcinatului cu afaceri, a unor ziarişti, introducerea bruscă a vizelor, sunt toate expresia românofobiei sale. Este o realitate de care trebuie să ţinem seama. Şi căreia nu trebuie să-i răspundem cu şi mai multă rusofobie.

Una este reţinerea autorităţilor de la Bucureşti, care nu au procedat la reciprocitate şi nu l-au expulzat pe ambasadorul Republicii Moldova. Nu aveam cum proceda altfel, în calitatea noastră de membri ai NATO şi ai UE. Alta este discursul virulent anti-rus al celor care se produc zilnic la televiziuni sau scriu editoriale vitriolate.

Discursul rusofob face mai mult rău relaţiilor cu Republica Moldova decât orice. Chiar nu înţelegem acest lucru? Este acelaşi mecanism ca în cazul relaţiilor cu maghiarii de la noi, imediat după 1989, când discursul antimaghiar ne-a făcut un mare rău.

Tot aud că vrem să ne unim cu Moldova. Dar cu ruşii şi rusofonii de acolo ce facem? Îi excludem din discuţie? Ei nu trebuie să se simtă, în eventualitatea unirii, bineveniţi în noul stat? Nu înţelegem că de opoziţia lor la ideea unificării noi suntem vinovaţi?

Cred că noi, românii, am mai făcut un pas pe drumul care duce către imposibilitatea unei reunificări, prin modul în care am răspuns tembelismelor lui Voronin. În loc să-l ignorăm(în fond, şi-a terminat mandatul şi este neclar ce rol va juca în politica moldoveană), i-am făcut jocul, acela de a incita până la absurd temerile rusofonilor din Moldova. El a vrut să demonstreze că drumul Moldovei către Occident NU trece prin România, ci mai degrabă prin Ungaria(prietenii ştiu de ce!) şi noi i-am confirmat demonstraţia. Cât de proşti putem fi?

UPDATE: Citiţi acest interviu acordat de Vasile Ernu Evenimentului Zilei. Omul e din Basarabia şi ştie despre ce vorbeşte. Şi nu am motive să-l contrazic.