Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Guvernare în timp real?

Un cor de acuze, legate de cutremuraşul de sâmbătă seara, parcă, în presă şi pe televiziuni. Că din cauza reacţiei întârziate a autorităţilor au avut cei de la Realitatea un rating de nu ştiu cât(probabil că nici nu vor mai vedea altul mai mare!). Ceea ce este o mare tâmpenie.

De fapt, printr-o coincidenţă, la Realitatea Tv era în program un tocşou moderar de vipera preferată a lui Ion Iliescu, madam Drăgotescu. Şi aşa au prins cei de la Eol Tv cutremurul în direct, iar Păunescu a turnat gaz peste focul emoţiei colective. Era sâmbătă seara, şi "autorităţile" erau pe la casele lor, nu în faţa camerelor de luat vederi.

Timpul de reacţie al autorităţilor, oricât de bune proceduri am avea, este fatalmente mai mare decât directul la tocşou. Şi de aici nebunia. Un oficial nu poate vorbi până nu are informaţii cât de cât complete. Televiziunile, da. Dar cum să le culegi, când tu eşti asaltat de televiziuni, care te vor imediat în direct, pentru a răspunde unor întrebări tembele şi irelevante. De altminteri Mărmureanu chiar s-a supărat pe tema asta.

Ce facem, pentru a-i mulţumi pe indignaţii ăştia de la televiziuni? O soluţie ar fi un serviciu de permanenţă la televiziuni, în care fiecare minister, agenţie, primărie, să aibă un amărât care să fie gata să intre în direct când se întâmplă o nenorocire.

Asta mi-a adus aminte de o întâmplare de vineri parcă. Atunci când s-a răsturnat un camion peste un microbuz. Ăla de la ISU era în maşină, pe drum spre accident, şi o moderatoare cretină îi cerea amănunte de la faţa locului! Absurd! Nu s-a inventat teleportarea!

De fapt, jurnaliştii se comportă ca şi cum autorităţile există în primul rând pentru a face rating televiziunilor la care lucrează ei, şi abia apoi pentru a servi interesele cetăţenilor. Este o demenţă, în care ne scufundăm din ce în ce mai mult.

Se acreditează ideea că răspunsul autorităţilor trebuie să fie în timp real. Ceea ce este imposibil. Iluzia asta duce la creşterea neîncrederii în stat şi în orice sistem de gestionare colectivă a riscurilor, care are, inevitabil, o inerţie de reacţie. Am mai scris despre asta: românul, când vede ceva: un accident, un incident, o catastrofă, sună întâi la televiziuni şi abia apoi la 112! Pentru că el crede că doar de frica ziariştilor îşi mai fac treaba autorităţile. Ceea ce este fals. Şi, fără să vrea, românul îşi pune singur viaţa în pericol: când are nevoie de ele, autorităţile sunt ocupate să dea interviuri în direct, pentru că televiziunile vor rating din suferinţa sau nenorocirea lui.