Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Editorialul ca vomitiv

Cum ştiţi, am o listă cu proşti preferaţi. Şi băieţii care sunt pe lista aia au trudit din greu să ajungă acolo! Când am deschis-o, nu mi-am închipuit că o să fiu nevoit să-i adaug o alta: a celor care-mi provoacă voma. Şi de departe primul loc pe această nouă listă îl ocupă Mircea Mihăieş. Motivele sunt evidente, nu e cazul să detaliez.

M-am întrebat, nu o dată, de ce intelectualii români, în marea lor majoritate, au fost şi sunt, indiferent de mediul social din care provin, atât de lipsiţi de demnitate şi de sensibilitate socială, de egoişti şi de fanatici în elitismul lor(adesea lipsit de susţinere în performanţele profesionale)? Niciun totalitarism românesc din istoria secolului trecut nu a fost posibil fără contribuţia esenţială a unor intelectuali de marcă. De fapt, ce caracterizează viaţa intelectuală românească(cu excepţiile de rigoare, evident) este totalitarismul ei. Dacă faci parte dintr-un grup, misiunea ta este să faci astfel încât grupul să domine spaţiul, să-şi înlăture competitorii şi să extragă toate foloasele din poziţia de monopol asupra ideilor.

Un astfel de grup s-a format şi în siajul lui Traian Băsescu, nu pentru că băieţii l-ar considera pe Marele Machitor un lider informal al direcţiei lor ideologice(şi de interese, care e cam tot aia!), ci pentru că şi-au găsit un ambalaj pentru a-şi vinde mai uşor viziunile totalitare. Unii sunt mai discreţi şi mai "fini", alţii, precum Mihăieş, dau cu barda, sunt gorilele de serviciu, un soi de Zmărăndeşti intelectuali ai Băsescului.

Şi uite aşa un intelectual, care, într-o societate normală, în care democraţia şi valorile ei sunt recunoscute şi promovate în primul rând de intelectualii publici, în virtutea unei misiuni autoasumate, în cazul de faţă Mihăieş, este în extaz la ideea că aceia pe care nu-i suportă el ar putea suferi abuzurile justiţiei, pentru delict de opinie.

Citez din editorialul semnat de Mihăieş în "Evenimentul Zilei" de azi: "N-am auzit soluţii credibile şi nu ştim ce înseamnă, în actuala criză, perspectivele realiste. Ştim, în schimb, totul despre aventurile paramilitare ale oierului-miliardar! O întâmplare de la rubrica „diverse” e ridicată de televiziuni la rang de tragedie naţională. Atâta venin şi fiere nu ţin minte să mai fi curs pe culoarele televiziunilor din vremea mineriadelor. Oare de ce? De ce-or fi sărit ca muşcate de şarpe canalele oligarhice? Simplu. De teama că legea va începe să funcţioneze şi în România. Că „Gigi” ar putea fi doar primul dintre miliardarii care-şi pierd, într-o clipită, atributele nemuririi. Or, în această perspectivă, vedete de televiziune gen Domnugâdea, Domnubadea (ca să preiau o formulă inventată de I.T. Morar) ar putea fi, vai, disponibilizate. Dacă „Gigi” nu e imun, de ce-ar fi interpuşii lui „Felix” sau părintele FNI?! Televiziunile oligarhice au turbat la ideea că un personaj precum Gheorghe Becali a putut s-o păţească pentru un aşa-zis mărunţiş (în fapt, lucrurile sunt grave de tot)... În societăţi ruinate de corupţie şi neruşinare - cum e şi societatea românească actuală - Justiţia se infiltrează pe unde poate. Uneori în mod paradoxal. Alteori, când nu te mai aştepţi. Pentru orice om normal, Becali e un caz insignifiant: un semianalfabet cu gură mare şi nimic mai mult. Nu e la fel pentru televiziunile care ştiu ce rezervă de vulgaritate zace în cartierele imunde ale oraşelor, câtă sete de violenţă colcăie în românul frustrat, câtă patimă neagră aşteaptă să iasă la suprafaţă din sufletele amărâte ce navetează orbecăind între bodegă şi cimitir - cu o escală în faţa televiziunilor unde se distribuie mizeria cu polonicul. Orbite de ură, majoritatea canalelor de televiziune s-au degradat până la a sugera că episodul recuperării de către banda lui Becali a Mercedesului furat ar fi o bagatelă...Doar nişte oameni care urăsc ţara în care trăiesc şi care, finalmente, se urăsc pe sine pot să petreacă zile în şir vorbind despre astfel de subiecte cu aerul unor doctori în ştiinţe oculte. Pentru corifeii de la Domnugâdea, orice infracţiune comisă pe teritoriul României duce automat la cabinetul prezidenţial. Şeful statului ar fi montat întregul spectacol pentru a abate atenţia de la atacurile de presă ce-i vizau prietenii şi familia. Să presupunem că lucrurile stau chiar aşa. Problema e însă cum de-a reuşit „dictatorul” să „abată atenţia”? Cum i-a obligat pe Domnugâdea şi compania să renunţe la subiectele din care se înfruptau în delir şi să comuteze pe cazul Becali? Or fi fost hipnotizaţi în masă? Li s-o fi implantat vreun cip? A masat preşedintele trupele speciale în jurul studiourilor? Şi-a infiltrat agenţii secreţi în iatacurile mogulilor? O fi făcut Traian Băsescu, incognito, turul televiziunilor, împrumutând, asemeni unui ventriloc, vocile sarcastice à la Ciutacu&Laptop? O fi organizat el în persoană deplasarea zecilor de reporteri şi cameramani în Pipera, apoi la Parchet şi, până noaptea târziu, la Judecătoria sectorului 1? I-a mobilizat el, într-un atac masochisto-pervers, pe inşii care-l urăsc de moarte (de la Ciuvică la Pavelescu şi de la campionul studiilor în străinătate, Bogdan Teodorescu, la incredibilul Ciorbea) să-şi deverse fierea până la orele mici ale dimineţii? Dacă „făcătura” e atât de grosolană, dacă li s-a întins o capcană, ce i-a determinat să cadă în ea? O fi Traian Băsescu atât de deştept, iar ei proşti grămadă?"

Vi se pare că se poate găsi un vomitiv mai puternic decât ăsta? Niciun cuvânt despre motivarea incredibilă a sentinţei în cazul arestării lui Gigi Becali, care este un atac direct la adresa statului de drept. Şi mai ales, jubilaţia la ideea că Domnulgâdea sau Domnulbadea(o găselniţă cretină a lui ITMorar, pentru a pune semnul egalului între oameni pe care-i dispreţuieşte şi Ceauşescu, al cărui nume îl scriau, vă mai amintiţi, cu literă mică) o pot lua pe urmele lui Jiji, la bulău, este nu doar o mârlănie, ci şi o atitudine incompatibilă cu statutul lui de demnitar al statului român. Că la statutul de intelectual a renunţat de mult, prin modul în care se raportează la societate.

Credeţi că-i pasă de toate astea? Nu, pentru că el este un mercenar, şi când îşi va găsi un alt stăpân, va schimba discursul la secundă!

PS: în timp ce scriam asta, un alt tip, Cristian Teodorescu, cel care a falimentat ediţia românească a "Le Monde Diplomatique", publicând articole virulent de dreapta într-o revistă reputat de stânga, se străduieşte să-şi facă şi el loc pe lista cu indivizi care-mi provoacă voma. El unde pizda mă-sii lucrează? Nu la "Cotidianul"? Nu a fost şi el "cumpărat" cu banii lui Vântu, adică banii amărâţilor ăia de al FNI?