Nu mă interesează dacă lui Voronin îi va lua locul cineva vopsit în "democrat pro-occidental". Oricum asta nu rezolvă problemele Moldovei. Care a fost un stat la periferia unui imperiu, şi suferă de slăbiciunile structurale inerente unei periferii, fie că este vorba despre elite, fie că este vorba de structuri economice sau sociale.
În fond, dacă "democraţia" învinge la Chişinău, Moldova nu va face decât să se mute de la o periferie la alta: de la periferia "imperiului" rus, la periferia "imperiului european", unde, în paranteză fie spus, suntem şi noi. Numai că periferia noastră e una ceva mai răsărită, mai spălată, dar tot periferie.
Chiar nu interesează pe nimeni să înţeleagă răceala cu care occidentul european şi SUA au primit "revoluţia" de la Chişinău? Că până acum un circ la periferia Rusiei era întotdeauna bine venit! Ei bine, pe fondul crizei economice şi al creşterii neliniştii sociale, nimeni nu-i nebun să încurajeze schimbarea guvernelor prin violenţe de stradă!
Orice guvern din Occident se poate trezi într-o astfel de situaţie. Aşa că nu vor ridica niciun deget în sprijinul "manifestanţilor". Iar partidele de "opoziţie" de la Chişinău au înţeles mesajul şi au făcut ciocul mic, au "nuanţat", au dat-o la întors.
Numai la Bucureşti nimeni nu înţelege nimic şi toţi bat câmpii, făcând analogii cretine. Să ne fie de bine! Şi vom fi noi ţapii ispăşitori ai întregii daraveli. Pentru că nu suntem capabili să avem o politică externă coerentă faţă de Republica Moldova.
PS: pe Antena 3 prostul meu preferat, Radu Tudor, le freacă ridichea americanilor, pe motiv că s-au dat cu comuniştii! Şi comite şi un editorial ridicol în JN! Asta e situaţia!
2 comentarii:
Politicienii români actuali nu sunt înstare să facă o politică externă coerentă faţă de oricine, nu numai faţă de Moldova...
Ca să nu mai vorbim de politica internă care are coerenţa unui sir de valori aleatorii...
M-am mai gandit la extrem de frecventa urilizare a cuvantului "revolutie", carui, i s-a pierdut sensul.
Nu orice razmerita este revolutie. Numai acele framantari sociale urmate de schmbarea drastica a starii sociala anterioare este cu adevarat revolutie. Mai este necesar si respectarea sensului (de la un nivel inferior de organizare, catre unul superior sau macar nou). In rest, sunt numai rascoale sau razmerite (cand nu schimba nimic) sau contrarevolutii (cand se revine la o forma anterioara).
In Moldova, este o razmerita indusa de niste iresonsabili, pe criterii clientelare...
Trimiteți un comentariu