Cutremur şi anarhie
Mare deranj după puiuţul de cutremur de sâmbătă, pentru că vreo juma' de oră unele reţele de telefonie mobilă şi fixă au fost depăşite de evenimente. Toată lumea înjură pe toată lumea, uitând însă un lucru elementar: debitul unei conducte este dat de secţiunea cea mai mică. Nimeni nu dimensionează o reţea plecând de la ideea tembelă că toţi abonaţii sună simultan. Aşa ceva este imposibil financiar, şi oricum nu se justifică.
De fapt, aici ar fi trebuit să funcţioneze bunul simţ al cetăţeanului. Să presupunem că ar fi fost o situaţie catastrofală, cu morţi şi răniţi. Una pe care o simţim cu toţii. Ce rost are să suni, când tu nu ai păţit nimic. aşteaptă până să ai veşti de la rude, să zicem. Lasă reţeaua liberă, pentru a permite celor care au de anunţat victime s-o facă. Pentru că dacă se prăbuşesc clădiri înalte, multe antene de GSM vor fi scoase din funcţiune şi reţeaua se va fracţiona. Este la fel de probabil că şi reţeaua de telefonie fixă se va fracţiona, dar în mai mică măsură, dacă fibra optică e îngropată.
La fel, dacă nu e nevoie să te deplasezi, scoate maşina din drum şi lasă echipajelor libertatea de mişcare. Dar va face românul asta? Vor reuşi salvatorii să vină de acasă la subunităţi şi de acolo la locul intervenţiei într-un Bucureşti blocat de şoveri isterici? Tare mă tem că nu.
Modul anarhic de comportament va face mai multe victime decât catastrofa în sine. Fiţi siguri de asta! Pentru că noi nu acceptăm ideea de interdicţii. Nu ne spune nouă nimeni ce să facem!
În rest, comunicaţiile guvernamentale au funcţionat bine, mersi, doar că de frica ascultării, nimeni nu le foloseşte! Nu ştiu însă în ce măsură folosesc ele spitalelor şi salvatorilor de la ISU. Aşa că pentru ei ar fi nevoie de o reţea de telefonie direct prin satelit, care nici nu mai este atât de scumpă.
Totul este ca parandărătul să fie substanţial, şi atunci politicul va face tot ceea ce trebuie. Altfel, nu. Că despre educaţie civică şi simţ al datoriei nu poate fi vorba.
Sigur, ar mai fi o soluţie: porumbeii voiajori. Dar, ghinionişti cum suntem, riscăm să avem fie nişte orătănii dolofane, fără chef de muncă, fie nişte anarhişti, care vor zbura unde şi cum vor vrea ei...
Un comentariu:
Totuşi când proiectezi un program de intervenţie în cadrul dezastrelor nu porneşti de la bunul simţ ci de la situaţii limită! Şi bani s-au cheltuit şi pentru astfel de programe. Dar la noi funcţioneză foarte bine principul "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg".
mary_lou
Trimiteți un comentariu