Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Adio, cotă unică!

Pe tăcute, guvernul Boc creşte impozitele, deşi se jura cu o mână pe Biblie şi cu cealaltă pe Codul Fiscal, că nu renunţă la cota unică. În principiu, cam ştiţi ce-a urmat. Una dintre ultimele bazaconii a fost propunerea ca salariile şi pensiile bugetarilor care depăşesc salariul şefului statului să fie supuse unui impozit special: suma care depăşeşte plafonul amintit va fi impozitată cu 90%, restul, cu 16%. Adică pa, cotă unică! În paranteză fie spus, nici nu a fost vorba vreodată de o cotă unică de impozitare, câtă vreme TVA e de 19%, alte impozite de 25%, etc. Apare şi ideea impozitului forfetar.

De fapt, cota unică a fost doar o prostie populistă, care ne-a dus într-o fundătură. În primul rând pentru că am declarat că nu avem, în economie, nicio prioritate, că statului îi este indiferent ce se întâmplă. Dezvoltarea haotică a economiei o vom plăti foarte scump, asta doar pentru ca nişte băieţi deştepţi să rămână cu şi mai mulţi bani.

În criză, creşterea impozitelor este inevitabilă. Din motive explicate aici de un reputat economist francez, Daniel Cohen. Vă invit să citiţi acest fragment: " Le risque d'inflation ou de faillite est donc illusoire pour les pays riches, tant que durera la crise. La question se posera après. Quand les conditions économiques redeviendront normales, les taux d'intérêt sur la dette publique remonteront, et un krach obligataire viendra sanctionner la reprise. Des mesures devront être prises. Lesquelles ? On ne peut évidemment jurer de rien. Dans le cas américain, il semble pourtant que la voie soit déjà tracée. Ce n'est pas une hausse de l'inflation qui est la plus probable, mais une hausse de la fiscalité. L'actuel conseiller de M. Obama, Larry Summers, avait déjà oeuvré en ce sens, durant les années Clinton, pour mettre fin aux déficits légués par Ronald Reagan et George Bush père. La crise actuelle devrait renforcer ce tropisme. L'une de ses causes premières, en effet, est une distribution de revenus devenue pathologiquement inégalitaire. Pour continuer de consommer malgré des revenus stagnants, "la classe moyenne américaine" s'est massivement endettée. Lorsque la crise se dissipera, la fiscalité viendra alors à point nommé corriger ses causes et ses conséquences, remettant les inégalités de revenus en bon ordre. Après la dette, les impôts... Qui pourrait en être étonné ? Ce qui s'imposera aux Etats-Unis ne devrait pas épargner l'Europe et la France. L'alignement sur les Etats-Unis, hier en matière de baisse d'impôts, devrait, demain, se traduire par un effet inverse."

În loc să continuăm cu ipocrizia cotei unice de impozitare, am face bine să renunţăm la ea şi s-o înlocuim cu un sistem progresiv raţional, care să poată fi folosit şi pentru a stimula anumite sectoare ale economiei, pe care le considerăm prioritare.