Deficitul de empatie
Se pare că, norocoşi cum ne ştim, ne-am mai trezit cu un deficit de acoperit, deficit pe care criza economică îl accentuează: deficitul de empatie. Aşa ne spune un nene, J. D. Trout, filosof la Loyola University din Chicago. Merită să medităm la răspunsul dat unei întrebări a jurnalistei, anume cum explică el faptul că oamenii tind să simtă mai multă milă faţă de un căţeluş cu piciorul rupt decât faţă de un semen de-al lor fără asigurare de sănătate: "O parte a explicaţiei este banală. Uşurinţa de vizualizare. Persoana fără asigurare are toate şansele să apară ca statistică, una dintre 50 de milioane de persoane cu probleme asemănătoare."
Cred că sunteţi de acord că acest deficit de empatie este o realitate în România. Judecând numai de nepăsarea cu care tratăm suferinţele altora, vezi cazul de la Spitalul Judeţean Slatina. Medicul ăla care l-a lăsat pe un semen al său să moară e un campion al milei, carităţii, generozităţii, solidarităţii, un umanist?
Şi fiindcă veni vorba, un sinonim al empatiei, poate forţat, deşi n-aş crede, este acela de solidaritate. Şi la capitolul solidaritate avem un deficit însemnat. Multe deficite din zona moralei, cum se vede, pentru că cele două deficite sunt semn de degradare a fibrei morale a individului.
Am crezut că aşa zisa renaştere religioasă a României de după 1990 ar fi putut reduce aceste două deficite. Judecând unde suntem după 20 de ani, s-a dovedit o speranţă deşartă. Situaţia este mult mai rea decât în comunism, şi se degradează accelerat. Bisericile sunt pline, şi cu toate astea violenţa socială creşte vertiginos, la fel şi cea domestică şi cea din şcoli, oameni mor în case de foame sau de frig, fără ca vecinilor lor să le pese. Credeţi că explicaţia asta biologică a religiei serveşte la ceva?
Nici omul nostru nu prea crede că Biserica poate rezolva deficitul de empatie. "You’re employed by a Catholic university, yet in your new book you neglect to mention the enormous role that churches have played over the centuries in helping the poor and promoting compassion.
The concerns addressed in the book — improved education, health care, existence above the poverty level — are too important to be left to the tender mercies of charity."
Corect! Întrebarea este dacă înţelegem ce se întâmplă cu noi, de ce am devenit insensibili la problemele semenilor noştri, de ce nu mai vrem să facem parte dintr-o comunitate, de ce nu vrem să ne mai asumăm responsabilităţi în spaţiul public?
5 comentarii:
Cred ca ai ridicat o problema fundamentala a evolutiei noastre ca specie: degradarea sentimentului de mila (empatie). Citim stiri cum sunt ucisi copii in Gaza, Africa sau mai stiu eu unde, si ramine o simpla stire. Semeni de-ai nostri care mor fara vina, civili prinsi in conflicte armate, prizonieri torturati in Guantanamo, toate stirile astea trec pe linga noi fara sa reactionam. Lipsa empatiei este efectul asa-zisului sistemului "liber" in care traim, mai bine zis al individualismul agresiv pe care il promoveaza. Rolul bisericii in societate nu trebuie subestimat. Crestinii in general sunt mai empatici, dar trebuie discutat despre impactul scazut al bisericilor in general in fata acestui tavalug numit capitalism. Capitalismul este "ochiul dracului", nu trebuie sa mai explic de ce. Mirajul banului, al indestularii, al opulentei, este total opus invataturilor crestine, desi Biblia nu condamna sistemul explicit, ba din contra, iti dicteaza sa il accepti.
In comunism oamenii erau si mai empatici si mai solidari. Exista insa acel "dusman" invizibil comun, sistemul totalitar. Se instaurase in Romania comunista un sistem in care oamenii se ajutau mai mult, erau practic fortati sa o faca. Sigur ca toti eram cam la acelasi numitor comun: lipsurile materiale si lipsa perspectivei imbogatirii. Chiar daca aveai bani, nu prea aveai ce sa cumperi cu ei.
Ideal, asa cum il vad eu naiv/utopic, ar trebui inventat un sistem fara bani, unde oamenii au dreptul la o locuinta, un vehicol daca nu exista transport in comun, si dreptul de a isi procura alimentele etc. Fiecare ar produce cite ceva in societate si ar fi rasplatiti nu in bani, ci in servicii si produse gratis. Un fel de schimb evoluat in natura. Recunosc, sunt un mare amator de SF :)
Nu stiu daca banii sunt de vina, dar sigur lipsa empatiei e una din marile probleme si in Romania, mai ales in orasele mari. Daca fiecare s-ar pune in locul celuilalt am trai intr-o lume mult mai buna si mai toleranta. Plecand de la lucrurile mici: te grabesti sa pornesti cand se face verde, ca sa nu-i faci pe cei din spate sa te astepte, dar nu claxonezi, deranjand pe toata lumea, din prima secunda, daca cel din fata ta pleaca mai greu de pe loc (eventual dai flash-uri dupa 2-3 secunde).
Dar nu ar trebui sa ne oprim la "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" ci sa oferim oamenilor solutii in loc de mila. Prima data cu cei de aproape, prietenii, rudele, pe care sa-i intrebam "te pot ajuta cu cineva acum in vremurile astea grele?". Cineva trebuie sa faca primul pas, dar ne e prea teama sa parem fraieri ca sa ne aprofundam relatiile.
Al doilea pas consta in actiunile ONG-urilor, dar si CSR, care ajuta comunitati, dar limitat.
Pana la urma tot de la stat vine ajutorul de baza. Teoriile filozofice de tipul "valul ignorantei" la Rawls arata cat de important e sa te pui in locul oricui altcuiva ca sa creezi un sistem drept, in care se platesc taxe si se impart resursele intr-un mod rezonabil.
Religia niciodată, dar niciodată, nu i-a făcut pe oameni mai buni. Statistici recente ne arată - contraintuitiv - că dimpotrivă, în cadrul societăţilor preponderent religioase, nivelul moralităţii este scăzut. Printre indicatorii luaţi în considerare au fost rata minorelor însărcinate şi rata criminalităţii. Dar şi sistemul sanitar public.
Un studiu recent, de data asta efectuat pe România, vine să întărească statisticile.
Criteriul ratei criminalitatii mi se pare ok, desi e discutabil - ar putea fi urmarea saraciei nu religiozitatii. Cat despre minorele insarcinate, nu e imoral sa ramai insarcinata ci mai degraba sa faci sex (in afara casatoriei), cel putin asa crede lumea. Minorele nereligioase fac si ele sex, dar se protejeaza sau intrerup sarcinile, ceea ce ar putea fi considerat si mai imoral. Deci nu mi se pare un criteriu bun (vorbind dintr-o perspectiva nereligioasa)
Ştefania, criteriul este foarte bun - este vorba de fete de 14-15 ani sau mai tinere. Nu cred că studiul s-a legat de femeile căsătorite, care oricum puţine se mărită la 16 sau 17 ani.
A te proteja este imoral?
Trimiteți un comentariu