joi, 12 februarie 2009

Drumul spre ruină
În The Guardian apare o foarte sugestivă schemă a piramidei financiare globale. O găsiţi aici. Priviţi-o cu atenţie. Veţi înţelege că totul este o uriaşă păcăleală, că averile alea uriaşe nu există decât pe hârtie, că prosperitatea aia generată de capitalismul victorios este doar un balon de săpun.
Singura valoare palpabilă este aceea a rezervelor de aur ale băncilor centrale: 845 miliarde de dolari. Dacă s-ar folosi etalonul aur, cam asta ar fi acoperirea totală a monedelor, la nivel global. Leul ar avea acoperire în aur de doar un miliard de dolari, sau pe aici.
De aici începe nebunia: banii aflaţi efectiv în circulaţie, M0, inclusiv rezervele obligatorii ale băncilor comerciale, depuse la băncile centrale ale statelor, însumează 3 900 de miliarde de dolari. Băncile au acordat, datorită unui mecanism numit fractional reserve banking, împrumuturi de 39 000 de miliarde de dolari, de zece ori mai mult decât banii aflaţi efectiv în circulaţie.
La acest nivel intervine sistemul bancar paralel, bazat pe derivative, care duce şi mai departe nebunia: 62 000 de miliarde de dolari. Numai că valoarea de bază a produselor derivate atinge după unii analişti 863 000 de miliarde de dolari, de multe ori valoare TUTUROR activităţilor economice la nivel global.
În sfârşit, valoarea tuturor activelor, supraevaluată speculativ, este de 290 000 de miliarde de dolari. O nebunie, un delir! Şi atunci ce rezolvă o injecţie de 1 900 de miliarde de dolari? Mai nimic!
Înrebarea este: cum ieşim din această demenţă, cum aducem lucrurile la dimensiunea lor reală?

9 comentarii:

Ruxandra-Georgeta Lungu spunea...

Simplu, consumam cat producem.

Darius cel Tulbure spunea...

Etalonul aur nu se mai foloseşte din al doilea Război Mondial. Asta pentru că este nepractic şi ireal. Deoarece volumul de mărfuri, servicii şi active de pe piaţă a depăşit de mult şi cu mult valoarea aurului existent pe Planetă.

Prin urmare e greşit a spune că singura valoare palpabilă o constituie rezervele de aur ale băncilor centrale. Foarte greşit.

Supraevaluarea activelor este însă o altă poveste.

Constantin Gheorghe spunea...

Darius, oricum ai lua-o, aurul este singurul reper. Eu nu spun că trebuie să revenim la etalonul aur. Eu spun că nici dracu nu poate spune cât valorează azi economia americană şi care este capacitatea ei de a-şi plăti datoriile, câtă vreme totul e impresie. Lucru valabil pentru toată economia globalizată.

Karakas spunea...

Un sistem cladit in final pe minciuna si mirajul bunastarii usoare, fara munca, doar prin miscarea banilor. Ironic, bancnota US are tot o piramida dar cu virful in sus. Poate ar trebui sa o invirta cu virful in jos.

Karakas spunea...

La intrebarea "ce e de facut", ca inginer, as spune ca trebuie sa existe o solutie tehnica, care sa implice "reverse engineering" (reforma monetar-bancara). Problema insa este daca acea solutie va rezolva cumva carentele sistemice ale capitalismului. Capitalism inseamna profit, si profitul nu se poate face altfel decit adaugind non-valoare la valoarea produsului. Ma tem ca nici reglementarile nu vor fio decit o rezolvare partiala si temporara.

pacos spunea...

Sau poate ca intrebarea ar fi asta: se mai poate face ceva?
S-ar putea ca Soros sa fi avut dreptate: "renasterea" DST, stoparea imediata a pomparii banilor in aceste veritabile "gauri negre", izolarea produselor asa-zis toxice si abia apoi "injectiile" de capital. Si reglementarea stricta, unitara si clara a pietelor.

Darius cel Tulbure spunea...

Faptul că nu putem ştii cât valorează economia americană, sau şi mai şi, "totalitatea produselor şi serviciilor" din lume nu înseamnă că puf! ele nu mai au nicio valoare, şi singura marfă valoroasă care există este aurul.

Faptul că economiile ţărilor sunt supralicitate este o problemă delicată care nu trebuie tratată simplist. Ca să mă fac înţeles, diferenţa dintre valoarea totală a aurului din lume şi valoarea reală a tuturor bunurilor din lume (inclusiv aur, că este şi el un bun) este de o groază de ori mai mare ca diferenţa dintre valoarea reală a tuturor bunurilor din lume şi valoarea lor umflată. Chiar dacă, aparent, diagrama din The Guardian mă contrazice.

Brunea spunea...

Si mi-am adus aminte de asta
http://www.portfolio.com/news-markets/national-news/portfolio/2008/11/11/The-End-of-Wall-Streets-Boom?print=true#

...din decembrie 2008. Ce-o aduce saptamana viitoare mai vedem.

Anonim spunea...

Pai daca marile fluxuri de cpaital investitional sunt doar fantezii, umbre, fantome, pacaleli, asa cum sugerea articolul, ajungem la concluzia ca suntem niste papagali.
Le-am dat "investitorilor" cu conturile pline de vant drept de proprietate pe activele corporale, productive, pentru a-si apropia singurul lucru real din toata tarasenia: profitul. Cat mai mare.
Si daca marele capital investitional, care a inundat planeta in ultimele decenii si a modificat radical geografia proprietatii, nu exista...Hmm, de ce ar mai fi cintezoii astia proprietari si in drept sa ia felia cea mare din tortul numit PIB? Singurele lor contributii reale par sa fie o anumita expertiza, unele capacitati manageriale, apartenenta la o retea globala exclusiva dotata cu unele talente, cunoastere si acces la tehnologii de toate soiurile. Si cam atat. De ce nu ar putea fi acestia angajati in echipe? Doar angajati, de lux daca dorim?