Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Criza, ca o sărbătoare

Nu sunt adeptul ipocriziei şi nici nu iubesc populismul. Dar sunt momente în care un conducător, un lider politic, trebuie să fie şi ipocrit, şi populist. Iar în vremuri de criză aceste două atitudini înseamnă abţinerea de la anumite gesturi în public. Mai ales a celor din categoria "Ţara arde şi baba se piaptănă!".

Dar fă-i să înţeleagă asta pe politicienii noştri! Care sunt plecaţi creanga prin ţară, să sărbătorească adoptarea bugetului. Unul, care de aproape cinci ani o ţine tot într-un chef, când cu ţigănci, când cu şpriţuri la Golden Blitz, când cu intelectualii Romavia, s-a dus, previzibil, la "Festivalul Pomana Porcului" de la Balvanyos. De Traian Băsescu e vorba. El taie porcul electoral zi de zi şi ceas de ceas!

Piticul de Grădină Preferat al Marelui Machitor, gluma de premier al guvernului României, nu are nimic mai inteligent contra crizei economice decât să tragă cu bile colorate în ea! Pe undeva prin Apuseni, la Băişoara. La "Serbările Zăpezii." O să vadă el pe dracu' mai la vară, la Festivalul Grevelor, când au să "tragă" cu ouă clocite şi roşii borşite alegătorii recunoscători pentru minunatul program anticriză !

Mai la vest de Republica Absurdă România bat clopotele-n dungă, a pericol maxim. Se vorbeşte despre prăbuşirea economiilor ţărilor est-europene. La Berlin se întruneşte mâine G4: Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia şi şefii Comisiei Europene pun de-un parastas pentru Estul Europei. Ce-mi place mie în toată afacerea asta e că pe noi nu ne întreabă nimeni nimic. "Bă băieţi, vă doare ceva? Aveţi nevoie de ceva? Un împrumut, o investiţie europeană mai babană, un TGV, o autostradă, un pod peste Dunăre?"

Ştiţi cum se spune: sugarul care nu plânge nu primeşte ţâţă! Şi cum liderii României sunt ocupaţi cu sărbătorirea crizei, tot ce primim noi sunt invitaţii de a împărţi povara crizei cu ăia de au luat, de 20 de ani, mai multe piei de pe economia României, cum n-au făcut-o nici Sovromurile în anii 50! Şi atunci trebuia să plătim reparaţii de război.

Nu pot să nu fiu de acord cu Pierre-Antoine Delhommais, care, tot în "Le Monde", vorbeşte despre demonii anilor 30 ai secolului trecut, şi atrage atenţia că li se cam văd cozile şi acum. Chiar dacă se referă la Franţa, mă întreb de ce a simţit nevoia să pomenească pe primul loc al neliniştilor antisemitismul. E un soi de automatism, sau e o trimite la originile crizei, de atunci şi de acum?

Şi ca să le fie sărbătoarea sărbătoare liderilor noştri, Jacques Attali ne anunţă că ce e mai rău în criza asta e în faţa noastră. Dar nouă le place să luăm lucrurile din spate, aşa că n-ar fi tocmai o problemă!