luni, 2 februarie 2009

Despre cărţi şi cititori
M-am hotărât să răspund acestui chestionar, pe care l-am luat de la doamna Lucia Verona. Bănuiesc şi eu că este tradus de pe undeva, dar nu asta contează. Este un exerciţiu util, până la urmă. Nu sunt un profesionist al scrisului, şi nici al cititului, şi mai ales nu-mi plac clasamentele pe care le implică unele întrebări. Se fac tot felul de topuri, care nu spun, până la urmă, nimic, câtă vreme receptarea literaturii este un act extrem de subiectiv. Astea sunt răspunsurile mele:
1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Greu de spus. Fiecare vârstă are o carte care merită să fie aleasă „cea mai bună carte”. Sigur, poţi citi cu sistem, îţi impui să parcurgi o listă de cărţi şi de autori, sau citeşti de plăcere, fără criterii impuse. Eu fac parte din cea din urmă categorie. Citesc de plăcere, nu suport autorii la modă, şi ignor „punctele obligate de trecere”, de genul „marii ruşi”. Voi fi înjurat dacă spun că nu m-am omorât după Dostoievski, spre pildă, în schimb sunt fan Bulgakov, ca să nu mai vorbim despre alţi mulţi autori sovietici? Explicaţia este simplă: sunt mai aproape de problemele mele, văd viaţa aşa cum o văd şi eu, cu alte cuvinte mi se potrivesc. Îmi place, şi am mai spus lucrul ăsta, cum scriu anglo-saxonii. Sunt mai direcţi, mai sinceri, ştiu să povestească mai bine. Sunt mai „populari”, deşi Faulkner, spre pildă, poate fi pentru mulţi un coşmar. Şi nici Joice nu este tocmai un autor popular.
2. Ai făcut cadou cărţi?

Da, pentru că este mai mult decât un cadou, este o invitaţie la cunoaşterea unei noi realităţi. Numai că e şi aici o problemă: trebuie să-l cunoşti bine pe cel căruia îi faci cadou o carte, pentru că ai putea face gafe, ca să nu spun mai mult.

3. Care este viitorul literaturii?

Cartea electronică! Nu glumesc! Cum televiziunea nu a distrus cinematograful, şi nici cinematograful teatrul, aşa nici cartea nu este în pericol. Oamenii iubesc diversitatea, iar literatura este o alternativă la celelalte mijloace de distracţie în masă. Alianţa dintre noile tehnologii(vezi succesul nebun al cărţii electronice a celor de la amazon.com) şi talentul autorului, capacitatea lui de a spune ceva cititorilor, asigură un viitor luminos(şi bănos!) literaturii. Cu o condiţie: să investim în formarea noilor generaţii de cititori, printr-o literatură populară. Lumea s-a îndepărtat de literatură şi din cauza autorilor, care au ignorat cui se adresează.
4. În ce limbi ai citit cărţi?

Română, evident, engleză, în special pentru politică şi economie, franceză, toate genurile.
5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?

Cinstit? „În căutarea timpului pierdut”, care a fost ...timp pierdut!
6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Ţările produc orice, numai literatură, nu! Nu e treaba lor! Ţările pot produce condiţii pentru afirmarea unor autori, a unor curente literare. Voit, sau nu. Mediul anglo-saxon, mai liberal, mai tolerant, mai individualist, a produs autori de bună calitate. Ţările autoritare, la fel, literatură disidentă şi protestatară, cu subtext politic.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

În general, nu. O fac atunci când citesc literatură de specialitate. Când este vorba de ficţiune, prefer să meditez la ceea ce citesc.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum? Nu ştiu, şi nici nu mi-am propus să le ţin numărul. Nu fac performanţă în domeniu. Oricum, am citit destul, dar nu suficient, faţă de ceea ce îmi doresc.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

Poţi dormi cu o carte în mână şi de oboseală. Sigur, sunt şi cărţi plictisitoare, dar şi cărţi care se lasă mai greu citite. Dar dacă merită, mai devreme sau mai târziu, vei face efortul să le termini.
10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Un mod de a cunoaşte experienţe pe care altfel nu aş fi avut cum le trăi. Şi un prieten de drum lung.
11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Nu sunt colecţionar de cărţi rare şi nici nu văd în carte o investiţie financiară. Aşa că, abstracţie făcând de bacşişul de rigoare, pe vremuri, pentru a obţine o carte rară, nu am făcut risipă.
12. Care era cel mai tare final al unei cărţi citite de tine?

Nu ştiu cum să definesc acest tare, dar un final demn de acest nume este cel din „Spuma zilelor”, ieşit din imaginaţia lui Vian: şoricelul, care-şi pune capul în gura motanului, motan care-şi pune coada pe trotuarul pe care vin cu paşi ezitanţi fetiţele de la şcoala de orbi.
13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

Sincer, nu pot răspunde, câtă vreme nu ştiu ce înseamnă „influent” în cazul de faţă. Influentă este şi Biblia, a fost şi Mein Kampf, şi Manifestul Partidului Comunist, şi benzile desenate. Ştiu şi eu? Dar în copilărie, cărţi precum „Toate pânzele sus!”, sau cele ale lui Jules Verne pot determina carierele de mai târziu.
14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Nu ştiu: poate Faulkner, poate Preda, poate Bulgakov.

15. Cât de repede citeşti o carte?

Singura carte pe care am citit-o în transă, fără să-mi pese de timp, de ceea ce se întâmplă în jurul meu a fost „Cel mai iubit dintre pământeni”. Eram student, şi veneam din practică, de la Otopeni, cu o bună prietenă, stewardesă. Drumul nostru trecea invariabil pe la Kreţulescu. Am găsit cartea pe masă, erau mormane. Intrau, se uitau, vedeau şi preţul(37,50) strâmbau din nas: „scump!”. Am cumpărat cartea, ştiam că trebuie să apară, citisem fragmente în România Literară, şi, cum am spus, trei zile am ieşit din peisaj! Noroc că-mi aduceau de mâncare colegii de cameră! Ceva asemănător s-a întâmplat în copilărie, cu „Toate pânzele sus!”
16. Poate literatura să schimbe lumea?

O, da! Şi a schimbat-o, în multe privinţe. Dar este un tip de schimbare de care nu suntem foarte conştienţi, pentru că se petrece pe timpul lung.

Un comentariu:

Mordechai spunea...

Popas de o vorbă doar. Poate că viitorul e , într-adevăr, al cărţii electronice. Dar citind aşa îmi pare sminteală. Cartea se citeşte în foşnet de hârtie şi cu semn de carte alături. Încă nu scap de năravul ăsta.