vineri, 27 februarie 2009

Cum ieşim din criză?

Voi fi scurt: criza nu înseamnă acelaşi lucru pentru toţi. În timp ce unii închis fabrici şi licenţiază în draci, alţii pun neuronul la treabă şi găsesc soluţii în inovare, în creşterea productivităţii muncii, în schimbarea raporturilor sociale şi de muncă. Citiţi voi aici despre ce este vorba. Firma analizată este Canon, japoneză, ce-i drept, dar nici Japonia nu se simte prea bine, de la o vreme. Ce ar fi de remarcat: reţeta succesului pare să fie aceeaşi: păstarea cu orice preţ a modelului social şi economic specific nipon, paternalist, ce-i drept, dar funcţional, până una-alta.
Noi, românii, nu mizăm pe cercetare-dezvoltare pentru ieşirea din criză. Singurii care au investit masiv în domeniu sunt, spre cinstea lor, francezii de la Renault. Rezultatele se simt deja, deşi văd că de câte ori scrie cineva de bine de Dacia sau de Reanault se iscă aşa o isterie anti în spaţiul virtual, că-ţi vine să înjuri de toţi sfinţii din calendarele reunite! Mai mult, informaţia că la Salonul Auto de la Geneva se va prezenta SUV ul şi un concept car, amândouă concepute în cea mai mare parte în România, nu a fost la fel de excitantă precum pozele (Nicoletei Luciu) Oanei Zăvoranu(mersi, Dane!), care se împreuna cu un schelet!
Nu ştiu dacă sistemul public de cercetare dezvoltare este acum o soluţie. Nu vreau să fiu greşit înţeles: resimt dureros dispariţia multor institute şi mai ales domenii de cercetare. Dispariţia lor programată şi mişelească, adesea pentru a satisface corbii imobiliari de genul lui Jiji, a fost cea mai gravă crimă economică a "tranziţiei". Acum sectorul este aproape total rupt de economia reală. Prea puţine firme româneşti sunt conştiende de necesitatea de a investi în cercetare-dezvoltare. Şi chiar şi atunci când statul le pune la dispoziţie produse ale sectorului public din domeniu, managerul mioritic strâmbă din nas. Mai bine cumpără un nou Q7 sau mai investeşte într-o tută!
Dacă vrea să ajute economia să iasă din criză, statul trebuie să faciliteze racordarea actorilor economici la efortul sistemului public de cercetare dezvoltare, inclusiv prin formularea unor priorităţi strategice, cum ar fi bioingineria, agricultura, energiile verzi, mijloace de transport nepoluante, societatea informaţională, medicină, chimie de sinteză. Zic şi eu. Poate sunt altele şi mai importante. Eu pun o problemă de principiu, nu-mi săriţi în cap că am uitat vreun domeniu.
Şi mai e o problemă: aceea a modului în care se predau disciplinele ştiinţifice în scoala generală şi în liceu. Până nu se schimbă ceva fundamental aici, sectorul cercetare dezvoltare va muri, din lipsă de combatanţi.

2 comentarii:

Cristian Banu spunea...

Apropo de cercetare, uite încă un model de succes.

Dan Selaru spunea...

Perfect de acord dar cainii latra, caravana trece. Aia cu scheletul e Oana Zavoranu pentru pastrarea adevarului. :-)