duminică, 15 februarie 2009

Şomajul este umilitor
Este duminică, o zi în care ar trebui ca subiectele "serioase" să nu-şi găsească cititori. Asta dacă judecăm după grila românească în domeniu. Prin alte locuri, cum ar fi patria Marelui Licurici, lucrurile stau cu totul altfel. Unul dintre cele mai interesante articole, judecate după numărul de trimiteri prin e-mail de către cititori este cel dedicat de NYTimes impactului asupra stabilităţii la nivel global al creşterii şomajului. Şi firesc, dacă ne gândim că se estimează că 50 de milioane de oameni vor rămâne fără slujbîă până la sfârşitul acestui an.
Situaţia nu este dintre cele mai simple, deşi şomajul este o constantă a economiei capitaliste. Există şi nişte indicatori, precum NRU, Rata Naturală a Şomajului şi NAIRU, Rata Naturală a Şomajului care nu Accelerează Inflaţia. Care ne vor folosi fix la nimic, pentru că nu descriu nimic într-o economie care o ia atât de iute la vale. Acum vedem că economia politică este foarte aproximativă, şi este o adevărată sărbătoare când modelele teoretice apucă să se pupe cât de cât cu realitatea.
Şi mai e ceva: personal, cred că vechile reţete ale intervenţiei statului, cu bani publici, în perioade de recesiune, nu vor funcţiona, pentru că nu pot funcţiona DECÂT însoţite de protecţionism. Numai că şi recent, la întâlnirea miniştrilor de finanţe din G7, primul lucru care s-a discutat a fost cum să se evite protecţionismul. Numai că, pentru redresare, o doză crescută de protecţionism este obligatorie, ne place sau nu. Altminteri banii publici se vor risipi degeaba.
Ştiu că voi fi contrazis, dar soluţia nu este mai multă globalizare. Din păcate. Dar nu putem ignora aceast lucru, doar pentru că nu ne place ideea de protecţionism. Problema este de dozaj şi de timp. Dar nu cred că în acest moment sunt multe minţi capabile să judece la rece nici în mediul politic, nici în rândul economiştilor.
Inevitabil, relansarea economiei la nivel global va fi lungă şi dureroasă. Sunt foarte multe ţări care şi-au redus dimensiunea sistemelor de protecţie socială, crezând, prosteşte, că am intrat într-un ciclu de creştere economică permanentă, în care vor fi, dacă vor fi, mici goluri de aer. Şi că oamenii se vor descurca şi singuri, pentru că nu vor sta prea mult în şomaj. Numai că acum ne confruntăm cu perspectiva unei prăbuşiri economice şi, ceea ce este şi mai grav, cu revenirea în forţă a şomajului de lungă durată. Cel mai umilitor şi cel care se constituie în mediul de cultură al instabilităţii şi violenţelor sociale. Tocmai pentru că este umilitor.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Anticomunistii anilor'90 ne impuiau capul cu economia de piata si efectele benefice ale somajului, in timp ce siguranta locului de munca si siguranta unui acoperis deasupra capului erau luate in ras! Incotro ne indreptam?
R.L.