sâmbătă, 21 februarie 2009

O fereastră spre viitor
Ştiu că sâmbăta nu este ziua cea mai potrivită pentru a aborda subiecte de genul ăsta, dar realitatea o impune. Este vorba de ceea ce se întâmplă în Italia, nu doar în relaţie cu românii care trăiesc, muncesc, fură, violează, ucis, tâlhăresc, sunt ucişi, violaţi, furaţi, alergaţi de extremişti acolo, ci mai ales în relaţie cu viitorul democraţiei. Italia este o fereastră deschisă spre viitorul democraţiei.
Şi ceea ce vedem nu are cum ne umple de entuziasm, mai ales că slăbiciunile sistemului politic italian sunt comune multor altor ţări europene. După prăbuşirea comunismului în Est, sub presiunea dogmelor neoliberale, s-a accelerat procesul de destrucurare socială, care a erodat baza de susţinere a partidelor tradiţionale. Toate aceste partide au intrat în criză. Iar locul lor a fost luat de noi formaţiuni politice, care au un singur lucru în comun: populismul.
Ţări precum Italia se află în situaţia de a avea acum un regim cu partid unic, deşi formal există încă pluripartidism. În Italia evenimentul care a generat această situaţie a fost operaţiunea "Mâini Curate". Pe lângă o scârbă temeinică a italienilor de politică şi de politicieni, "Mâini Curate" a produs berlusconismul, poate un lucru şi mai rău pentru democraţie decât situaţia anterioară. Aşa se întâmplă când lupta împotriva corupţiei se face la grămadă, fără nuanţe şi fără cap.
Dacă vreţi să ştiţi ce ne rezervă viitorul şi cum se recompune scena politică românească, citiţi acest articol al lui Perry Anderson din "London Review of Books", dedicat situaţiei din Italia. Cea de-a doua Republică, la care visează Băsescu, este bucăţică ruptă din cea de-a Doua Republică italiană, care, cum demonstrează autorul, a ajuns să fie ceea ce clama că nu va fi. Adică ceva la fel de rău cu prima, minus democraţia, care era mai vie şi mai vizibilă în prima Republică.
Ce deosebire este între PD-L şi PSD? Nici una! Amândouă au ajuns nişte partide lipsite de identitate, cu programe vagi, conduse de lideri găunoşi, care nu au consistenţă, care se întorc după cum bate vântul, buni de gură şi atât. Ambele partide au legături notorii cu mediul infracţional, cu mafiile de tot felul. Ambele partide au un trecut comun, s-au despărţit conjunctural, dar au evoluat identic. Ambele domină scena politică, deşi electoratul lor este extrem de eterogen. Dar mai ales la fel de lipsit de identitate ideologică precum partidele pe care le votează.
PNL nu este, nu are cum fi un partid anti-sistem, radical, care să se opună dominaţiei acestui moloh populist care ne guvernează. Ar însemna să devină principalul partid al stângii româneşti! Ce ne rămâne? Greu de spus. Poate această criză va accelera nu doar recompunerea socială, ci şi apariţia unor noi formaţiuni politice, care să-şi asume identităţi ideologice limpezi şi care să readucă sistemul politic în normalitatea democratică. Poate...

5 comentarii:

Anonim spunea...

off-topic:
Dle Gheorghe, vreau sa va felicit pentru blogul Dvs excelet si pe care il apreciez in mod deosebit.
As avea un material foarte de interesant pe care as dori sa vi-l trimit. este vorba de inregistrarea si trancriptul unei convorbiti pe care a avut-o Hitler cu maresalul finlandez Mannersheim. Au fost inregistrati pe ascuns si convorbirea surprinde o discutei confidentiala in care Hitler face o analiza onesta a situatiei si referiri f concrete la Romania. Cum pot sa fac sa va trimit materialul. Cate caractere pot trimite prin formularul acesta?

Constantin Gheorghe spunea...

Sincer să fiu, nu am găsit în setări o limită de caractere pentru comentarii. Încercaţi cu un fragment pe care îl consideraţi relevant. După aceea mai vedem. Vă mulţumesc pentru aprecieri.

geomarz spunea...

Părerea mea ?
Deşi s-ar putea să nu intereseze pe nimeni.
Cum aşa zisa democraţie neoliberelă NU are răspunsuri pentru "stabilizarea" societăţii umane, ci, dimpotrivă, am ajuns la momentul în care se încearcă alte variante. Variante care, pentru moment, nu aduc nimic nou şi nimic bun...
Cu timpul, se va repune pe picioare un sitem de valori care sa NU fie bazat numai pe dimensiunea buzunarelor celor din vârful piramidei.

Karakas spunea...

Romania e de fapt doua. Ca si la rusi, ca si la bulgari etc. In Romania "superficiala" se cotzcaresc tot felul de personaje cuplate la ugerul puterii. Romania "profunda" e decuplata si are mecanismele ei de supravietuire. Suntem poate tentati sa spunem ca mamaliga nu explodeaza, dar nici polenta nu sare in aer. Italienii, ca si romanii cu hahalera lor, il vor pe Berlusconi. Asta au votat. Sa nu uitam ca individul si-a tras lege sa nu fie anchetat cit e la putere. Si poporul ce a zis? "Uraaaaaa!". Iar chestia asta cu democratia e o iluzie determinata de conditiile istorice. Merge dupa un razboi o vreme, pe urma se cloceste de o dictatura inevitabil. Formele ei sunt diferite, insa in esenta lucrurile au ramsa la fel, doar efectele speciale sunt mai tari. Ce vor barbatii de stat care au putere? Mai multa putere...

Stefania spunea...

Daca scandalul "mani puliti" a slabit partidele traditionale din Italia (pentru ca erau percepute ca organizatii corupte), asta nu inseamna ca Berlusconi a ajuns la putere pentru ca el era neprihanit. Din contra, el este perceput, chiar si de votantii sai, ca un om care are legaturi cu mafia.
Explicatia e alta: facuse deja bani - "nu ma intreba cum am facut primul milion de dolari, pot explica restul" - din afaceri (mai ales prin televiziuni private care i-au facut si propaganda) dupa care s-a prezentat ca un om care nu are nimic de castigat din exercitiul puterii, ci ca se "sacrifica" pentru binele tarii. Nu e vorba doar de populism.
Electoratul a pus altceva în locul celor care avusesera ghinionul sa fie prinsi, dar lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Berlusconi a fost cercetat de mai multe ori de un fel de DNA de-al lor, despre care sustine ca ii "incalca drepturile pt ca procurorii au ceva personal cu el" (scenariu cunoscut?). Vrea sa mentina puterea mai mult ca sa controleze puterea judecatoreasca. Oricum, ca sa ajungi la putere e cam imposibil sa fii curat. Nu numai acolo.