Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cincinalul se întoarce?

Nu e nevoie să vă mai reamintesc greaţa cu care au scris, timp de 20 de ani experţii lu' peşte prăjit despre planificare, în general, ca parte a isteriei anti-comuniste, care ne-a obligat să luăm cele mai cretine decizii de politică economică şi socială posibile. Asta deşi planificarea a fost un instrument folosit de toate ţările, nu doar de statele aşa-zise "socialiste". Aveţi aici detalii despre planificare şi despre planurile cincinale din Franţa.

Faptul că sub presiunea neo liberalismului şi a Consensului de la Washigton(două dogme la fel de nocive şi la fel de devastatoare, ca efecte economice şi sociale la nivel global, dogme care ne-au băgat în căcatul în care suntem azi cu toţii, şi din care nu se ştie cum şi cu ce preţ vom ieşi) statele au renunţat la aceste instrumente de planificare nu este un lucru prea inteligent. Locul lor a fost luat, la unii, de "bugetele multianuale", un eufemism pentru umbra de planificare ce a mai fost considerată legitimă de păstrătorii dogmei.

Noi nici măcar aşa ceva nu avem, şi nici nu ne trage inima spre aşa ceva, deşi TOATE investiţiile în infrastructuri, alea care ar trebui să ne scoată din criză, sunt investiţii pe termen lung. Şi fondurile destinate lor trebuie planificate cu mult timp înainte.

De fapt, panarama numită autostrăzi, fie că e vorba de Bechtel, fie că e vorba de regii asfaltului de la noi, din popor, este produsul acestei renunţări la planificare. De la un an la altul nimeni nu ştie câţi bani vor fi alocaţi acestor autostrăzi şi de unde vor fi luaţi ei.

Deştepţii de la SAR au descoperit şi ei apa caldă şi mersul pe jos şi-i recomandă lui Boc, prezent la lansarea Raportului lor, revenirea la panificare şi la planul cincinal. Bine, acum are un nume musai englezesc, "mecanism de programare bugetară tip MTEF(Medium Term Expenditure Framework), dar cam pe acolo ne învârtim. Nu ştiu ce a înţeles Boc din ceea ce a înţeles madam Pippidi din ce au înţeles ai noştri experţi din conceptul ăla, MTEF, dar prea multe nu se vor schimba: Bugetul e un soi de scroafă care a fătat mai mulţi purcei decât ţâţe are. Şi atunci cei mai tupeişti dintre purceluşi apucă să sugă, restul rabdă. Şi speră că la tura următoare să apuce şi ei un sfârc. Darwinismul bugetar, pe înţelesul profanilor.

Nu ne paşte reîntoarcerea la economia planificată, şi nici MTEF nu vom pupa. Pentru că nu se doreşte, pe de o parte, şi pe de altă parte nu există nicio grupare de economişti care să prezinte un model teoretic şi să susţină public necesitatea introducerii unor elemente de planificare economică. Asta e: Bugetul se va face după ureche şi se va consuma aiurea, fără să se vadă în dezvoltarea durabilă a ţării.