Noii burghezi sau noii revoluţionari?
The Economist dedică o bună parte din ultimul său număr noii burghezii din ţările în curs de dezvoltare, de fapt clasei de mijloc din aceste ţări. Se pare că în ultimii 20 de ani globalizarea galopantă a produs, după căderea comunismului, peste 2 miliarde de noi burghezi.
O fi sau nu aşa, greu de ştiut. Parcă burghez avea alt sens decât cel dat de Marx cuvântului, şi nu oricine face cât de cât avere e burghez sau clasă de mijloc pentru că rupe uşa la supermarket sau zboară cu avionul la low cost spre vacanţe ieftine petrecute în "paradisuri" de plăceri prefabricate, pline de "E" uri.
De fapt, şi puteţi vedea acest lucru aici, este o problemă de statistică. Pentru că se includ în această categorie şi aceia care trăiesc cu 2-13 dolari pe zi, deşi o definiţie a respectivei clase îi include aici pe aceia care trăiesc cu 12 până la 50 de dolari pe zi. Atunci şi maică-mea, cu o pensie de vreo 200 de dolari pe lună, e o respectabilă burgheză, cum n-a vista neam de neamul ei de truditori din Câmpulung Muscel. Ceea ce este o mare, mare exagerare.
Şi apoi e şi problema valorilor noii burghezii, dintre care consumerismul pare să fie la loc de frunte, ceea ce nu e deloc încurajator. O altă problemă ar fi aceea a legăturii dintre democraţie şi burghezie. Nu există democraţie fără burghezie? Este evident că societăţile cele mai democrate sunt cele care au şi cele mai mari, numeric vorbind, clase de mijloc. Dar asta pentru că burghezia este conservatoare, vrea să-şi păstreze statutul social şi bunăstarea, nu pentru că ar avea o aplecare specială pentru democraţie. Cum remarcă autorii: " History suggests middle-class people can behave in radically different ways. The rising middle class of 19th-century Britain agitated peacefully for the vote; in Latin America in the 1990s the same sorts of people backed democracy. Yet the middle class also supported fascist governments in Europe in the 1930s and initially backed military juntas in Latin America in the 1980s."
Şi încheie cu asta: "Nobody can be sure what direction today’s new bourgeoisie of some 2.5 billion people will take if its aspirations are dashed. If the downturn lasts only a year or two the attitudes of such people may survive the pain of retrenchment. But a prolonged crash might well undo much of the progress the developing world has lately made towards democracy and political stability. It is hard to imagine the stakes being higher."
Bun, cred că trebuie să discutăm şi noi serios despre noua clasă de mijloc din România, despre cât de întinsă este, care îi sunt valorile şi cum va rezista la criză. Este suficient de mare, numeric vorbind, pentru a juca rolul de stabilizator social, sau va fi cea mai "revoluţionară", va fi fermentul radicalizării politice, tocmai pentru că are în faţă spectrul pierderii statutului social şi a bunăstării?
3 comentarii:
Clasa de mijloc - revolutionara datorita crizei? Greu de crezut, ba chiar imposibil. Nu din partea asta s-ar putea astepta cresterea presiunii sociale, menita sa transforme sistemul si sa-i pedepseasca pe profitori. In fond clasa de mijloc - atat cat este ea - se bazeaza la noi tot pe existenta unei inca importante paturi muncitoresti si pe cca.40% din populatie cu activitate agricola. Criza ii va lovi si pe ei, nu mai putin decat pe mica burghezie oraseneasca. Iar aceasta din urma cred ca nu se deosebeste atat prin venitul zilnic, cat mai ales pe mentalitatea ce i-a fost insuflata si pe care si-a insusit-o docil in toti acesti 19 ani.
Cred ca definitia lui Marx este mult mai corecta, adica doar cei care detin mijloace de productie pot fi inclusi in aceasta clasa, burghezia. Cred ca trebuie sa facem distinctie intre clasa de mijloc, care cuprinde in speta indivizi cu venituri provenite din salarii, si care nu detin mijloace de productie, si burghezie. Criza insa ii poate afecta in acelasi mod si pe unii si pe altii, asa cum spune articolul din The Economist. Totusi, premisa teoretica mi se pare falsa, pentru ca asa numita imbogatire a clasei mijlocii de azi e ca o Fata Morgana pe care ti s-a parut ca o atingi odata. Imbogatirea clasei mijlocii, mai bine spus, mentinerea statutului de "agonisit", este o iluzie din cauza fisurilor sistemice inerente capitalismului.
www.rgm.ro
Trimiteți un comentariu