sâmbătă, 7 februarie 2009

"Tuturor medicilor care strâng din dinţi"
Sistemul public de sănătate este într-o profundă criză. Despre unele dintre cauzele crizei vorbeşte Corina, şi cred că ea a pus cel puţin un punct pe i. Şi ceea ce spune ea pe scurt, spune în amănunt, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Sănătăţii, de existenţa căreia am aflat de la Turambar, Sebastian Corn, medic de profesie. Vă invit s-o parcurgeţi cu atenţie şi înţelegere, pentru că e democratic şi moral să ascultăm şi punctul de vedere al celor puşi acum la zid de o campanie media în nota obişnuită de imbecilitate a presei româneşti.
Să ne înţelegem bine: medicii nu sunt nişte sfinţi. Nu sunt nişte asceţi, şi nici samariteni. Greşesc şi ei, din aceleaşi motive pentru care greşim şi noi, în meseriile sau în alegerile noastre. Dar nu putem judeca la grămadă. Sunt cazuri individuale, care trebuie tratate individual.
Public acest fragment, pentru că mi se pare esenţială observaţia medicului Corn: este vorba de priorităţi. De fapt, noi nu ne-am despărţit de un mode de gândire primitiv, mai mult, Boc duce pe noi culmi acest mod de gândire ceauşist: investiţia în fiare, în detrimentul investiţiei în oameni.
" Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…"
Mai ridică doctorul Corn o problemă importantă: aceea a definirii corecte a malpraxisului. Pentru că nu orice eşec medical este datorat malpraxisului. Medicina are limitele ei. Tratezi oameni, nu boli. Şi în general nu este vorba doar de o singură boală.
"Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii. Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor. "
Trebuie să reaşezăm relaţia medic-pacient pe bazele respectului reciproc şi ale umanismului. Sănătatea nu este şi nu poate fi o simplă marfă. Din pricina acestei viziuni am ajuns acum în impas. Şi, paradoxal, doar cu bani vom ieşi din el, dar prin bani înţeleg nu şpaga dată medicului, ci investiţii inteligente în sistem, începând cu formarea oamenilor care îl ţin în viaţă şi îl fac să funcţioneze.

7 comentarii:

Polonius spunea...

Las` ca-l invata valcu sa invarta niste metafore ca aia si se mai rezolva problemele, macar de la microfon...

Anonim spunea...

Inteleg punctul dumneavoastra de vedere si nici nu sunt adepta linsajului mediatic.
Dar,
1. Daca inainte de '89, aproape fiecare cetatean se scremea si tot scotea un pachet de cafea si un cartus de Kent sa-l ofere medicului, acum lucrurile s-au schimbat si societatea s-a polarizat la extrem. Si medicii trebuie sa inteleaga ca,in zilele noastre exista si oameni f. saraci, homeless, care sunt prost imbracati, miros urat, etc. sau oameni pentru care 50 de lei noi inseamna traiul pe o saptamana si n-au de unde sa scoata spagi!
2.In spitale se si moare, nimeni nu contesta asta. Dar una e sa mori, pe patul de spital, conectat sau nu la aparate, sub ochii medicului sau asistetelor si cu totul altceva este sa mori dupa ce ai stat o noapte intreaga pe un hol si numeni nu s-a uitat la tine.
Sunt totusi niste diferente. Ca sa nu mai zic de femeia care si-a rupt piciorul in spital la Fundeni si nimeni nu i-a dat atentie.
E prea de tot!

Constantin Gheorghe spunea...

Sunt întru totul de acord! Şi, mai mult, am scris despre asta: mi se pare impardonabilă indiferenţa unor oameni care servesc viaţa.


Da, sunt oameni care miros urât, care trăiesc în sărăcie. Dar pentru asta s-a inventat apa caldă. Nu-ţi place cum miroase, trimite o infirmieră să-l spele. Se poate! Mici unul bogat, făcut bucăţele în Merţanul lui de 150. 000 de euro nu miroase prea bine când ajunge la Urgenţă. Dar ăla miroase nu doar a sânge, ci şi a bani. Pentru unii doar asta contează!

Chat Noir spunea...

Din pacate in Romania nu se mai investeste in oameni.

Dl Lazarescu 2 spunea...

Da, sunt impresionat pina la lacrimi de aceasta sfisietoare vaicareala prolixa.
Data viitoare cind o sa mor in spital, cu mina in buzunarul halatului dlui doctor (ca sa-i pun spaga), n-o sa ma mai pling.

Turambar spunea...

Multumesc pentru ajutor. Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita pe aceasta lume. Arigato gozaimashita, Conusatinu san! :bow:

geomarz spunea...

Vad niste comentarii cat se poate de agresive la adresa tagmei medicale.
Oare, este corect ?!

Lazarescu 2
Nu stiu de ce am impresia ca domniia ta se uita la titlu si nu la om..., adca la meserias.

Constantin Gheorghe
Infirmiera NU-L spala pe de-a moaca. Si, daca nu intrevede vreo 5 lei, s-ar putea sa nu-si deplaseze fizicul.
Ala cu Merz-anul crapa la fel ca unul fara. Numai ca familia face scandal si mult rau... Pe langa Merz are si relatii... Din alea care fac din alb negru...

Anonim
Daca se moare pe pat de spital si conectat la vreun aparat (oare la ce aparat ar fi de preferat)exista o conditie sine qva non... Sa exista aparatul cu pricina.
Lista de preturi
1. CT 1 mil EU
2. RMN vreo 3-4 mil EU
3. Linie de endoscopie vreo juma de milion
4. ESWL cam tot asa
5. Rinichi artificial fara consumabile cateva sute de mii
6. Consumabile... mii/zi si pacient
7. Substanta de contrast CT 100 EU
8. Substanta de contrast RMN jumate de mie...
NB. oricare dintre investigatiile de mai sus poate fi negativa...

Mie, una peste alta, scrisoarea mi s-a parut cat se poate de pertinenta.

Problema reala este cea a finantarii sitemului sanitar. In SUA se baga in sistemul de sanatate mii de miliarde de dolari anual. In R, dracu' sa ii ia pe toti care au furat si mai fura de oriunde apuca.
Si, legat de finatare, remuneratia in sitem.
Revin, nu se poate cere apostolat daca ii dai unui medic cu 30 de ani vechime 1 800 de lei. Cu care poate trai singur cam jumatate de luna. Unei asistente 7-800 cu care spuneti dumneavoastra ce poate face, iar infirmierei 500...
Da-le de 5 ori pe ata si daca-i mai prinzi cu mana intinsa, spanzura-i.