Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Un pui de zgârie-nori în preerie

Îmi place arhitectura. Are multe în comun cu mai vechea mea meserie, de inginer de aviaţie. Şi dintre arhitecţi, Frank Lloyd Wright ocupă un loc special în inima mea. L-am descoperit în Secolul 20, revistă care a jucat un rol pe care nu îl apreciem la adevărata sa valoare în formarea multor intelectuali ai României, în anii 60-80 ai secolului trecut. Păcat că acum revista se zbate în anonimat, încăpută pe mâna unora care nu mai au nimic de spus.

Casa lui Wright de la cascadă, care ilustrează această postare, este o capodoperă a ceea ce el numeşte arhitectură organică. Totul a fost gândit de Wright, inclusiv interiorul. A avut o carieră prolifică, interesantă şi fertilă. A fost sursă de inspiraţie pentru mulţi arhitecţi. Poate greşesc, dar cred că arhitecţii români care au proiectat noul sediu al Institutului Politehnic din Bucureşti, în anii 60, nu erau străini de influenţa lui.

M-am bucurat să găsesc în The Atlantic Monthly povestea acestui pui de zgârie nori, proiectat de Wright la 85 de ani, în 1952, şi construit într-un orăşel din Oklahoma, Bartlesville. Aveţi aici o prezentare multimedia a construcţiei.

Cu această ocazie am descoperit un chitarist interesant, care interpretează câteva dintre piesele clasice ale cuplului Simon şi Garfunkel. Vi-l recomand!