Foamea de energie naşte instituţii
Cursa pentru petrolul din Arctica a început şi nu sub cele mai fericite auspicii. Încălzirea globală, care este o realitate, până una-alta, face mai uşoară viaţa celor care se vor ocupa de prospectarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi de gaze din zona Oceanului Arctic. Dacă ar fi să dăm crezare cifrelor publicate astăzi în FT , acolo ar exista cel puţin 90 de miliarde de barili de petrol în zăcăminte încă nedescoperite. În ceea ce priveşte gazele naturale, rezervele potenţiale ar fi echivalentul celor cunoscute astăzi în Rusia. Motive suficiente pentru o aspră concurenţă între Rusia, SUA, Canada, Danemarca şi Norvegia.
Crizele energetice, cea prezentă şi cele viitoare, de apariţia cărora nu se mai îndoieşte nimeni(dacă nu cumva unii sunt convinşi că de acum încolo tot într-o criză o s-o ţinem!) le dau idei marilor puteri industriale occidentale. Ele sunt cele mai afectate de criză şi mai ales de dependenţa de surse de aprovizionare aflate în zone ostile lor, instabile şi dispuse la confruntare, care au demonstrat că pot folosi la nevoie arma petrolului şi gazelor naturale.
Mai mult, statele care deţin sursele de energie s-au emancipat de sub tutela puterilor occidentale şi vor să joace un rol mai important pe scena internaţională. Cartelurile energetice existente, gen OPEC, nu mai pot oferi singure soluţii de echilibru pe pieţe în care creşterea cererii este galopantă, în timp ce oferta nu poate ţine pasul. În 2030, spre exemplu, cerea de energie va fi cu 50% mai mare decât în prezent.
Marile state industrializate se simt excluse din jocul energetic la nivel global. Cei care deţin sursele de aprovizionare nu mai au nevoie de banii lor. Puterile economice emergente, China şi India, sunt surse alternative, şi nu doar de finanţări, ci şi pentru tehnologii de exploatare , prelucrare şi transport. Şi nici de protecţia lor, politică şi militară, care nu de puţine ori mai mult îi încurcă, decât îi ajută, vezi Arabia Saudită, Irak şi Iran.
Pentru a reintra în joc şi pentru a putea controla sursele de aprovizionare, marile puteri occidentale au imaginat o nouă instituţie, un soi de agenţie globală pentru energie. Propunerea a fost făcută de Mohamed ElBaradei, Directorul General al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, în nume personal. Numai că tocmai această din urmă precizare ne obligă să ciulim urechile. Să vedem ce va urma. Oricum Occidentul industrializat nu este pregătit să iasă din epoca petrolului ieftin, iar lumea în curs de dezvoltare nu este pregătită, la rândul ei, să intre în lumea petrolului scump. Este important să se ştie unde se va negocia un preţ de echilibru al energiei, care să satisfacă în acelaşi timp nevoile lumii industrializate, ale ţărilor în curs de dezvoltare şi interesele ţărilor furnizoare. Dacă noua agenţie va fi la fel de ineficientă ca actuala ONU, atunci n-am făcut nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu