miercuri, 16 iulie 2008

Jurnal de şantier
Ziua a treia
La ora 8,00, nici ţipenie de muncitori, atât pe strada mea, cât şi pe Calea Victoriei. Am înţeles că pe la ora 10 au apărut şi muncitorii, şi ceva utilaje. Pe la ora 16,00 se încărca pământ în basculante. Doar că utilajele au luat-o scurt din loc, speriate de o ploicică de vară, nu foarte convinsă de ceea ce face! Rezultatul? Un soi de şanţ, în care va fi ascunsă o conductă de apă din PVC, pe care se chinuiau s-o sudeze pe trotuar, dar cu rezultate incerte, dacă judecăm după feţele sictirite ale "specialiştilor" care o descântau. Nu reproduc descântul. Nu e cazul!

Ceva nedumeriri: strada are nu mai mult de 70-80 de metri. De ce le trebuie o lună să termine ce au de făcut? Şi de când în construcţii e program de birocrat cu mânecuţe, adică de la 9 la 17?

Niciun comentariu:

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...