Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Proză administrativă

Nu ştiu în ce măsură textul publicat de HotNews este identic cu acela care va fi dat publicităţii de Comisia Europeană. De altminteri, nimic nu-l identifică a fi un text oficial, care are, de obicei, embargou până în momentul prezentării oficiale. Aşa ceva nu s-a întâmplat, aşa că...Înclin să cred că, în cel mai pur stil românesc, vreun trepăduş de-al nostru, din popor, lucrător cu tastatura la unitatea de traduceri, a făcut şi el un gheşeft, vânzând textul unor "jurnalişti de bine" , portocalii în cerul gurii. Sau poate că "scurgerea" vine de la Ministerul Public, mai precis de la DNA, pentru că astfel de documente sunt înmânate celor interesaţi de către Comisie, pentru observaţii. În ambele ipoteze, mizeria rămâne mizerie!

Ce aflăm noi din text? Ceea ce ne spune nouă Iubitul Conducător până la epuizare( nu a lui, a stocurilor noastre de Emetiral!):

1. E partide bune(că e numai unul!, adică PD-L), care vrea să lupte cu corupţia, şi restul partide rele, care nu vrea. Citez: "Lipseşte un consens politic larg în spatele reformelor, precum şi o voinţă lipsită de echivoc în cadrul tuturor partidelor politice de a eradica fenomenul corupţiei la nivel înalt."

2. Conspiraţia celor 322 v-a băgat în căcat! Urmează citat: " Aspect important, Parlamentul trebuie să demonstreze un angajament lipsit de echivoc în favoarea eradicării corupţiei la nivel înalt."

Întrebare de om prost către deştepţii de la Bruxelles: ce se întâmpla dacă Parlamentul aproba cercetarea penală pentru fapte care nu există? Ce puneaţi atunci, băi deştepţii lui peşte, în Raportul vostru de doi bani, care este o colecţie de platitudini, scrise după dictarea lui Macovei şi a câtorva fute-vânt de prin "societatea civilă"?

3. Priponiţi-l pe Năstase, ca să vă credem! Citat: "În pofida progresului bun înregistrat pe partea investigativă, România poate arăta puţine rezultate concrete în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt...Nu s-a înregistrat niciun progres real în zece cazuri-cheie implicând foşti miniştri. Aceasta se datorează parţial faptului că Parlamentul a blocat investigarea şi parţial faptului că aceste cazuri au fost respinse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a invalidat decizii anterioare. Eşecul de a debloca aceste cazuri subminează eforturile pozitive depuse în faza premergătoare procesului."

De unde zece cazuri-cheie? Că două s-au dus ştim noi cui de pomană! Şi pe ce criterii consideră CE aceste cazuri, cazuri-cheie? Cunosc dosarele? Sau doar citesc presa din România? Dacă da, în ambele cazuri se fac de rahat!

4. Nu vă atingeţi de jucăria preşedintelui Băsescu! Citat: "Intensa dezbatere politică referitoare la cadrul instituţional anticorupţie s-a stins şi rolul DNA a fost păstrat. Totuşi, eforturile depuse de DNA pentru a continua investigaţiile în unele cazuri importante au fost oprite, întrucât Parlamentul nu a recomandat lansarea procedurilor judiciare. Reticenţa corpului judiciar şi a Parlamentului de a permite investigarea acestor cazuri foarte pregnante a dus la o pierdere a încrederii publice."

Uffff! Daniel Morar a scăpat nescuturat! Laudă Bunului Dumnezeu! Dar nu se întreabă tipii şi de ce există reticenţa citată? Nu cumva tocmai pentru că DNA se comportă ca o poliţie politică?

5. De acord, lupta împotriva corupţiei trebuie depolitizată! Dar să începem cu desfiinţarea imunităţii absolute acordată şefului statului! Altminteri chestia asta rămâne doar o dorinţă pioasă: "Lupta anticorupţie trebuie depolitizată, iar România trebuie să-şi afirme angajamentul lipsit de echivoc în combaterea corupţiei la nivel înalt. Investigarea independentă a foştilor miniştri şi parlamentari de către autorităţile judiciare trebuie să poată continua pentru a reface încrederea publică în lupta împotriva corupţiei şi în respectul pentru statul de drept."

Apropo: idioţii nu au aflat că parlamentarii români pot fi cercetaţi, că nu e nevoie de aprobarea Camerelor decât pentru percheziţie şi arestare, ca peste tot în UE? Iar foştii parlamentari n-au nicio treabă cu asta! Pe ei poate să-i ia potera când vrea ea.

Cea mai neliniştitoare concluzie a acestui Raport, care reiese din conţinuitul său, este pentru mine aceea că unii de pe la Bruxelles, montaţi şi de câţiva interesaţi de la Bucureşti, cred că întreaga vină pentru eşecurile din justiţie(apropo, TOATE problemele justiţiei din România s-au strâns la nivelul combaterii corupţiei, în rest totul merge ca pe roate?) o poartă Parlamentul.

Or, chestia asta e o mare golănie! Deşi convine şi Iubitului Conducător, şi lui Moliceanu, recte guvernului din dotare, şi ţuluşilor aferenţi DNA, şi madamei Kovesi! Toţi s-au scos! Parlamentul e de vină! Nici nu se putea o lovitură mai dură dată democraţiei româneşti. Fereşte-mă, doamne, de prieteni!