joi, 10 iulie 2008

Cum să ucidem consumul?
Duşmanul numărul unu în România a devenit consumul, unul dintre cele două motoare ale creşterii economice. El este arătat cu degetul şi făcut vinovat pentru reaprinderea inflaţiei şi pentru creşterea deficitului de cont curent.
Problema reducerii consumului a devenit critică pentru BNR, care are de gestionat două procese în acelaşi timp: ţintirea inflaţiei şi reducerea deficitului de cont curent. Cine alimentează consumul în România anului 2008? Creditul! Şi atunci soluţia pare simplă: BNR promovează un set de măsuri pentru reducerea accesului la credite, de consum sau imobiliare. Şi îşi găseşte pentru asta un aliat nesperat în birocraţie!
Problema este alta: românii au ferma intenţie să consume acum! De ce? Pentru că ei nu percep pericolul unei crize economice, cu efecte devastatoare asupra finanţalor personale. Şi nu îl percep pentru simplul motiv că aceia care consumă şi iau credite de consum sau credite ipotecare pentru construcţia de locuinţe nu au memoria nici unei crize economice!
Când vrem să discutăm serios această problemă, trebuie să începem printr-o analiză demografică. Şi aşa vom vedea că, în marea lor majoritate, cei care iau credite de consum sunt oameni tineri, care sunt intraţi de puţină vreme pe piaţa muncii, de maximum opt, hai zece ani. Pentru ei dezastrul economic al tranziţiei şi al terapiei de şoc (da! În România a fost aplicată o dublă terapie de şoc. Prima, la începutul anilor 90, care a avut drept urmare mineriada din 1991, din septembrie, soldată cu demisia Guvernului Roman, şi a doua după instalarea Guvernului Ciorbea, care a culminat cu bătălia de la Costeşti, care a fost cântecul de lebădă al "luptei de clasă" în România) este cel mult o poveste sau o vagă amintire.
Ei nu-şi pot imagina, precum părinţii lor, care au trăit tranziţia, sau ca bunicii lor, care au cunoscut criza economică a anilor 80, ce înseamnă să fii obligat să amâni consumul sau să nu consumi. Pentru ei aşa ceva nu există! Cei care împrumută într-o veselie au o imagine mult prea bună despre viitorul lor economic. Şi asta pentru că nu au cunoscut decât beneficiile creşterii economice. Ei sunt cei pentru care creşterea economică are sens, pentru că se simte în portofel sau în cont. Lor le cresc permanent veniturile, avansează în cadrul firmelor la care lucrează, sau le creşte cifra de afaceri, în cazul în care sunt pe cont propriu. Acestor oameni măsurile BNR li se par absurde şi se exprimă vehement împotriva lor. Pe ceilalţi români aceste măsuri îi lasă rece, pentru că nu sunt clienţi ai băncilor. Ei nu au resurse pentru a consuma!
Amânarea consumului este o reacţie care ţine de instinctul de conservare. În toate ţările afectate de criză, fie că este vorba de criza subprime, fie că este vorba de preţul petrolului şi al alimentelor, cetăţenii îşi amână voluntar consumul, pentru că experienţa le spune că orice criză se poate traduce, în ceea ce-i priveşte, fie prin şomaj, fie prin reducerea puterii de cumpărare, fie prin imposibilitatea de a-şi achita împrumuturile. În aceste timpuri de criză, paradoxal, dar raţional, ca tip de reacţie comportamentală, creşte economisirea. La noi, în ultimele luni, sunt cel puţin 17 judeţe în care practic cetăţenii nu au economisit nici cinci bani!
Consumul nu va putea fi "ucis". BNR îşi face iluzii şi ia măsuri tembele, în ultimă instanţă, care nu fac decât să scumpească iraţional creditele şi să crească profiturile băncilor, dar mai ales să reducă accesul la finanţare a celor care vor să investească în activităţi productive.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Unde mai punem că cea mai mare parte a consumului e alimentată de importuri. Amânarea consumului este un mecanism care funcţiona natural în statele spre care privim. Acum şi pe acolo începe să bată adiere de miserupism.
Ar trebui săpat în zona preluării consumului de către producţia internă. Dar asta nu mai e treaba BNR. Şi e şi tot mai greu de realizat. Pentru că mare parte din resurse trebuiesc importate. Şi pentru că statul nu prea mai are, oricum, pârghii veritabile de intervenţie. Doar pseudo- intervenţia normativă. Care, s-a văzut, mai mult încurcă.

Anonim spunea...

Nenorocirea e ca platim un guvern si un premier care vin si ne explica ca nu se poate, nu pot, nu se sustine, deocamdata nu avem.....in locul solutiilor. Pe de alta parte nu ma mira lipsa de economisire, cand in Ro exista un mare numar de salariati care sunt si asistati de la buget...pai daca dupa o luna de munca individul nu-si poate acoperi traiul si trebuie asistat, la ce-i mai foloseste munca?

Anonim spunea...

Desmond, fenomenul sărăciei din muncă a luat proporţii în România, şi a reuşit să devină o problemă şi în Occident. Explicaţia este simplă: capitalul vrea să-şi ia revanşa, după ce o jumătate de secol de concesii făcute muncii. Şi aşa o vom ţine de aici înainte!
Cât despre guvern: care guvern?

Anonim spunea...

Politica BNR , nu numai cu privire la credite, a fost una falimentară încă din 1990. BNR, prin normele date, nu a facut decât să bage bani murdari în buzunarele băncilor comerciale româneşti. Cei care au fost păgubiţi au fost tot românii de rând. Până şi la deschiderea unui cont se semnează aşa-numitele contracte de adeziune (dacă-l semnezi cu clauze impuse ai cont, dacă nu, nu), ce să mai vorbim de contractele de credit...După toate astea , se mai impun şi restricţii de acordare de către BNR.
Probabil că cei de la BNR nu cunosc faptul că motorul unei economii curate, funcţionale , este creditul. Câţi oameni de afaceri de afară bagă bani proprii în afaceri ? Câţi nemţi, elveţieni, italieni, englezi, americani , cumpără "cu banii jos" maşini, case, mobila, etc...Trăim în lumea atreia, şi depunem intens eforturi să ne ducem şi mai jos...sub nivelul mării...

Anonim spunea...

Fac parte dintre cei care dupa revolutie au crezut, cu naivitate in "productie" si "capitalism autohton". Am avut si "avantajul" ca revolutia nu m-a prins cu mucii la nas si nici nu ma poate pacali nimeni cu verzi si uscate.
Ce am constatat, ca simplu particular: Romania trebuie se devina o tara de consum, fara productie, importuri cat mai multe si profituti trimise afara, forta de munca exportata si platita prost
resurse naturale instrainate fara discernamant, adica dezastru economic total pentru ca o tara fara economie si resurse (inclusiv umane) are ciocu' mic, mic.
Inchei cu o gluma: am si eu credite si ma rog ca bancile mele sa dea ochii peste cap (precum multe altele, s-a mai vazut), ca pana peste zece ani, cine stie ce va fi. Bine, in nici un caz!
ruxi

Anonim spunea...

Ruxi, momentul revoluţionar 1989 în Est are o explicaţie banală, deşi e îmbrăcată în cuvinte mari, gen libertate, democraţie, drepturile omului. Globalizarea nu mai suporta discontinuităţi, pentru că forţele sale motrice aveau nevoie de noi pieţe. Iar Estul era o piaţă uriaşă, pentru că iniţial şi China, vezi episodul Tian An Men, era pe "listă". Dar China s-a deschis de bună voie la "globalizare", cu condiţia clar formulată- prin modul în care a reprimat demonstraţia studenţilor- să nu atingă aspectele politice.
Aşa că ne bucurăm şi noi cum putem, când mai dă colţul câte o bancă.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...