Falimentul socialismului este în cea mai mare parte datorat eşecului modelelor economice, transformate în dogme, modele care au dat la rândul lor faliment, dintr-un motiv simplu: se bazau pe premize false. Modelul economic al socialismului era dominat de ideea că toate echilibrele din economie pot fi obţinute prin intermediul unui organism specializat, care în România socialistă purta numele de CSP, Consiliul de Stat al Planificării.
Până la un punct, acest lucru a fost posibil, câtă vreme economia României era una primitivă, nesofisticată şi neintegrată în economia mondială. În anii 70 ai secolului trecut modelul îşi atingea limitele, pentru că nu puteau fi gestionate eficient echilibre interne şi externe, economia se diversificase şi avea un grad ridicat de sofisticare, se integrase într-o piaţă regională, CAER şi prin intermediul aderării la GATT, în piaţa globală.
Modelul nu putea fi reformat decât prin introducerea mecanismelor pieţei libere. S-a încercat la un moment dat, atunci când au apărut "mandatarii." Nu s-a mers mai departe cu liberalizarea economiei pentru că era nevoie şi de o schimbare ideologică majoră, pe care Ceauşescu nu a vrut să o facă, mai ales după ce a văzut ce-au păţit cehoslovacii, în 1968.
Ceva încercări s-au făcut şi mai târziu, dar s-au lovit de aceeaşi rigiditate ideologică.
Acum capitalismul a intrat într-o fundătură ideologică, precum socialismul înaintea lui. Asta îl împiedică să-şi revizuiască modelul de funcţionare şi ipotezele care stau la baza lui. Lucru remarcat de mai mulţi universitari şi analişti politici şi economici din occident.
FT dedică mai multe pagini unor dezbateri pe teme de acest gen. Una foarte interesantă poartă un titlu sigestiv: "Mituri îndrăgite cad victimă realităţii economice". este semnat de Paul De Grauwe, profesor la Universitatea din Leuven.
Pe lista victimelor nu se află, spune el, doar entităţi economice, ci şi idei îndrăgite( eu le cred mai degrabă dogme, cum am mai spus). O scurtă listă a acestor idei care au devenit victime ale crizei economice actuale, aşa cum o vede autorul, cuprinde enunţuri pe care nimeni nu le contesta până acum.
Prima: pieţele fiscale, dacă sunt libere, fac minuni de eficienţă. Libere mai ales de controlul statului. Criza creditelor a distrus ideea că pieţele financiare nereglementate funcţionează întotdeauna ca un canal eficient de obţinere a profitului aşteptat.
A doua idee care poate da colţul din cauza crizei economice actuale: aceea pe care se bazează modelele macroeconomice, a individului considerat creatura bine informată supremă. Care indivizi înţeleg cu toţii acelaşi "adevăr" economic. Ceea ce s-a întâmplat în criza subprime a dovedit contrariul: mai nimeni nu a înţeles nimic, de vreme ce oamenii au acceptat să-şi asume riscuri pe care nu le cunoşteau sau nu aveau cunoştinţele necesare pentru a le evalua corect. "Universul acestor modele este unul al creaturilor supranaturale şi aproape dumnezeieşti, pentru care lumea are prea puţine secrete. Aceste creaturi pot calcula perfect riscul pe care şi-l asumă şi pot estima cu mare precizie cum le poate afecta în prezent şi în viitor planurile de producţie şi de consum un şoc petrolier."
Concluzia? Ceauşescu nu a avut un ziar precum FT şi nici România intelectuali oneşti, care să meargă contra-curentului, atunci când cred cu tărie în ideile şi adevărurile lor. Asta poate salva pe termen lung capitalismul. Asta, şi şansa de a nu mai veni vreun Boschet la Casa Albă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu