Vinovaţii nu ţin loc de soluţii!
Unul dintre cele mai sinistre obiceiuri, moştenite din trecutul nostru totalitar, este acela de a căuta nu soluţii la problemele cu care ne confruntăm, ci vinovaţii pentru situaţia dată. Prima întrebare care ne vine în minte, deşi ar trebui să fie ultima, este "cine e de vină?" Avem astfel soluţia perfectă pentru un blocaj instituţional şi pentru a genera conflicte acolo unde este nevoie de consens şi de cooperare.
Nici acum lucrurile nu stau altfel. Degeaba pozează Traian Băsescu în porumbelul păcii şi face apeluri patetice la solidaritate. Viermele este deja în măr şi sapă. Degeaba cere Băsescu acum politicienilor să se ducă să-i încurajeze pe oameni, când s-a străduit, cu un succes remarcabil, în paranteză fie spus, să-i umple de căcat timp de patru ani, transformându-i în "duşmanii poporului". Ce autoritate mai pot avea politicienii, după ce Preşedintele României i-a prezentat sistematic drept o şleahtă de iresponsabili, puşi doar pe căpătuială?
Retorica lui Băsescu, aceea a "sistemului ticăloşit", este cu nimic deosebită, ca obiective de imagine, cu aceea a "centrului curat", imaginată pentru Adrian Năstase în 2003-2004, care i-a servit acestuia din urmă fix ca o frecţie cu Diana la piciorul de lemn! Aşa se va întâmpla şi cu Traian Băsescu.
Oamenii s-au săturat de jocuri sterile de imagine şi de vânătoarea virtuală de "vinovaţi". Ei au probleme concrete, care cer soluţii concrete, imediat sau pe termen mediu şi lung. Pentru asta e nevoie de instituţii puternice şi de o raţionalizare a autorităţii. Mă repet, dar fragmentarea iraţională a puterii de decizie, sub pretextul "descentralizării", duce la risipă de resurse şi la ineficienţa acţiunii, la blocaje decizionale şi este principala sursă a corupţiei. Şi face imposibilă determinarea fără dubii a vinovăţiilor, a acelora reale, nu închipuite. Pentru că fragmentarea puterii duce şi la diluarea responsabilităţii până la iresponsabilitate.
Soluţiile nu pot veni de la nişte oameni sau instituţii obişnuite doar să caute vinovaţi, ca o scuză pentru incapacitatea lor administrativă sau pentru lipsa lor de inteligenţă. Sigur că există şi vinovaţi, dar ei nu sunt căutaţi nici acolo unde trebuie, nici de către cei calificaţi, inclusiv moral, s-o facă. Aşa se face că, deşi toţi îi caută, nimeni nu-i găseşte pe adevăraţii vinovaţi de starea de lucruri din România.
Poate că va veni şi vremea judecării vinovaţilor, dar acum este vremea soluţiilor. Altminteri vom continua să contabilizăm morţi şi dispăruţi în inundaţii, accidente colective de muncă, fraude la tot felul de examene, păduri rase, retrocedări cu acte false, jaf în finanţele publice, fără să rezolvăm nici una dintre probleme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu