Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Spălarea creierului

Nu, nu e vorba despre opera televiziunilor-tabloid de la noi, ci despre una dintre multele poveşti sordide ale Războiului Rece, care ne bântuie şi acum. Se întâlnesc în această poveste a "spălării creierului"o mulţime de poncife şi de idei preconcepute, de clişee despre totalitarism şi de spre "lumea liberă", multă ipocrizie şi încă şi mai mult cinism.

Secolul 20 a fost unul sângeros, violent, un secol al tuturor exceselor, în care nimeni nu a pus prea mare preţ pe viaţa semenilor săi. Nu mai insistăm. După cel de-al Doilea Război Mondial lumea s-a împărţit în două tabere, care au încercat să domine lumea, fără însă a depăşi acel prag care ar fi însemnat anihilarea reciprocă, într-un Holocaust nuclear.

De aceea a început o luptă pentru cucerirea inimilor şi minţilor cetăţenilor din tabăra adversă. Una dintre metode a fost aceea a demonizării adversarului, prin orice mijloace şi cu orice preţ. "Spălarea creierului" este un exemplu de acţiune de război psihologic, care a plecat de la o găselniţă jurnalistică şi a dus la grave încălcări ale drepturilor omului în tabăra "democraţilor", în numele luptei cu "Imperiul Răului".

Edward Hunter a fost la originea acestui joc periculos. Jurnalist, a scris despre ascensiunea fascismului în Europa, înainte de a fi înrolat în OSS, precursoarea CIA. În 1950, la începutul războiului din Coreea, a publicat în The Miami News articolul "‘Brain-Washing’ Tactics Force Chinese Into Ranks of Communist Party.”

În mare, în articol se afirma că "Roşiii", recte chinezii, au specialişti în "folosirea drogurilor şi hipnozei" în detaşamentele speciale de spălare a creierului. Obiectivul lor ultim? Cucerirea Americii, cum va declara autorul în faţa Comisiei McCharty, de cercetare a activităţilor anti-americane.

Ideea că un stat totalitar poate controla poporul precum Pavlov celebrii săi căţei a apărut în anii 40, în romane precum cel al lui Arthur Koestler, “Darkness at Noon” şi al lui George Orwell, “1984. În acest caz jurnalistul s-a folosit de China lui Mao şi de unele "mărturisiri forţate" ale câtorva prizonieri de război americani în Coreea pentru a face din "spălarea creierului" o piesă centrală a culturii anilor 1950.

Vă invit să citiţi articolul din NYTimes dedicat acestui subiect. Care ne arată cât de jos se poate ajunge atunci când oameni altminteri serioşi încep să creadă în propriile fantasme şi minciuni. "Spălarea creierului" este unul dintre acele mecanisme care au întreţinut paranoia serviciilor secrete americane şi au provocat suferinţe unor oameni nevinovaţi, asupra cărora s-au făcut experienţe cu droguri sau s-a practicat tortura. Din păcate nimeni nu învaţă din erorile trecutului, drept pentru care ne putem aştepta la orice...

UPDATE: Războiul din Coreea ascunde multe episoade ruşinoase sau de-a dreptul criminale pentru SUA, care s-au dorit un etalon al binelui şi al moralităţii universale. Un astfel de episod îl relatează într-o impecabilă anchetă jurnalistică Associated Press. Un organism sud-corean, Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere a pus în evidenţă, în afară de execuţii în masă, care aduc aminte de Katin şi de Srebreniţa, şi lichidarea aproape în totalitate, după război, a membrilor unei organizaţii de stânga din Coreea de Sud, National Guidance Alliance, care avea circa 300.000 de membri.