Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

"Societatea civilă" mercantilă

GDS a ajuns un soi de mit al României post-revoluţionare. A fost, prin excelenţă, vitrina "societăţii civile" româneşti. Un soi de instanţă morală, un tribunal în faţa căruia trebuia să apară toţi liderii politicii româneşti, pentru a primi sau nu verdictul "bun pentru democraţie".

Pentru "meritele" lor, de-a lungul timpului, membrii GDS au primit, pe lângă generoasele şi de înţeles stipendii occidentale( ca truditori fruntaşi pe ogorul democraţiei) şi tot felul de sinecuri bine plătite din partea statului. Dar cireaşa pe tortul bunăstării GDS o reprezintă sediul din Calea Victoriei 120, o clădire de patrimoniu, legată de numele lui Alexandru Ioan Cuza.

O clădire care merita o soartă mai bună decât cea pe care i-a destinat-o GDS. Practic, sediul GDS este o imensă crâşmă! Să ne înţelegem bine: ideea de a transforma acel spatiu într-unul cultural nu este decât de salutat. Dar trasul la măsea nu este "act cultural!" Şi dacă tot au închiriat şi subînchiriat spaţiul oferit generos de stat, nu puteau investi şi în întreţinerea clădirii? Sau tot cetăţeanul român trebuie să plătească pentru asta?

Când dai lecţii tuturor, cu aroganţă, şi te comporţi ca ultimul cârciumar, se duce dracului "superioritatea morală!"