Titlul mi-a fost inspirat de o frază din scrisoarea adresată de Ioan Mihai Pacepa lui Andrei Bădin, şi publicată de acesta pe blogul lui: "România...are încă monştrii reziduali, dar ei pot iradia acum doar cu vorbe." Unul dintre aceşti monştri reziduali este chiar Ioan Mihai Pacepa. Iar ceea ce vă voi povesti este o dovadă în acest sens.
Nu mă interesează trădarea lui. În lumea murdară a seviciilor secrete, mai ales în perioada Războiului Rece, astfel de treceri dintr-o tabără în alta făceau parte din joc. Un joc cu reguli foarte stricte, altminteri, în care fiecare parte ştia până unde poate merge.
Nu ar fi trecut în cealaltă tabără, dacă nu l-ar fi ajuns din urmă ceva acte de corupţie. Până la urmă cineva tot va spune adevărul în această afacere sordidă, în care statul român trebuia să fie ţepuit, şi încă bine. Este vorba de negocierile pentru cumpărarea licenţei de fabricaţie a avionului germano-olandez VFW 614 Fokker , care se aflau la un pas de finalizare. De altminteri, asta explică de ce a defectat de la Bonn. Se afla acolo în delegaţia română care punea la punct ultimele amănunte ale contractului. După fuga sa, contractul a căzut, şi România s-a reorientat spre BAE, care ne-a oferit avionul BAC 1-11.
Dar nu despre corupţia lui Ioan Mihai Pacepa este vorba. Ci despre crimele sale. De care nimeni nu vrea să aducă vorba. Pentru că nu dau bine în poză! Şi pentru că am intra pe un teren minat, din care americanii, pe care, nu-i aşa, i-am aşteptat ca pe Mântuitorul, şi englezii ar ieşi extrem de şifonaţi.
La sfârşitul războiului, anglo-americanii s-au trezit în braţe cu un număr mare de emigranţi din ţările est-europene, aflate acum sub ocupaţie sau sub control sovietic. Asta nu ar fi fost nimic, numai că aceşti indivizi luptaseră împotriva lor şi, pe deasupra, erau "fascişti", în sensul că, aşa cum era cazul multor români, făcuseră parte din Mişcarea Legionară, luptaseră în rândul trupelor SS, etc. Era greu să explici popoarelor occidentale, pentru care fascismul fusese răul suprem, de ce nişte fascişti primeau azil.
Şi atunci cuiva i-a venit ideea strălucită de a-i folosi pe aceşti paria pentru a ţine trează speranţa popoarelor din Est, în ideea că anglo-americanii vor veni şi-i vor elibera. După antrenamente sumare, aceşti condamnaţi la moarte erau paraşutaţi în ţările din Est, unde nu aveau practic nicio şansă! Cei care au organizat astfel de misiuni ştiau acest lucru, numai că îi durea în cot de faptul că pierdeau nişte "agenţi". Important era efectul propagandistic. Zvonurile circulau repede: iar au paraşutat americanii spioni! Gata, vin!
Se mai miza şi pe brutalitatea represiunii, mai ales în cazul în care cei paraşutaţi se descurcau cumva şi nu erau prinşi imediat. Iar dacă mai reuşeau şi vreo acţiune, atunci riposta aparatului represiv era de o violenţă extremă. Cea ce nu producea decât furia cetăţenilor obişnuiţi şi ura lor împotriva regimurilor comuniste. În general, şi aici este interesant, nu erau atacaţi ruşii. Pentru că existau nişte limite ale acestui joc operativ, cum spuneam ceva mai sus.
Paraşutările de "spioni" în România au alimentat un mic război civil şi au provocat suferinţe nemeritate multor oameni, a căror bună-credinţă a fost cinic înşelată de americani şi de englezi. Vă invit să citiţi cele scrise de istoricul Marius Oprea pe marginea acestui subiect, publicate sub titlul "Spionii care au intrat în frig"(1, 2 , 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) în suplimentul de duminică al Ziarului Financiar. Pentru ce toate astea? Efectul paraşutărilor asupra guvernului comunist a fost ZERO! Rezistenţa în munţi, atâta câtă a fost, era haotică, lipsită de obiective, de coordonare, de sprijin din afară, şi nu de puţine ori membrii ei s-au comportat mai rău decât securiştii cu populaţia civilă. Acum, după modelul "ilegaliştilor", asistăm la o idealizare a mişcării, la hiperbolizarea faptelor lor de arme. Din păcate, realitatea este pe cât de sordidă, pe atât de dureroasă. S-a murit, şi de o parte, şi de alta, degeaba! Doar pentru ca americanii şi englezii să nu-şi păteze imaginea şi să nu se spună că ne-au abandonat în braţele ruşilor. De parcă tata Noe semnase cu Stalin acordul de la Ialta, nu Roosevelt şi Churchill!
Ce rol joacă în această afacere Pacepa? Dacă informaţiile mele sunt corecte, cariera lui, la începuturi, a fost puternic sprijinită de ruşi. Cum anume? Dacă numele de Kim Philby vă spune ceva, veţi înţelege ce şi cum!
Ruşii erau informaţi, via Kim Philby şi compania, cunoscuţi sub denumirea generică de Cambridge Five, despre aceste paraşutări. Ruşii, la rândul lor, îl ajutau pe Pacepa să se remarce şi să avanseze în sistem, oferindu-i informaţiile necesare pentru a-i prinde pe "spioni". Şi cum ştim ce păţeau cei paraşutaţi, odată prinşi, nu se lipeşte nimic de imaginea "imaculată" a lui Pacepa? A încetat vreodată Pacepa, cât s-a aflat în România, să lucreze pentru ruşi?
Dacă tot se omoară cu scrisul, nu ar fi cazul ca Ioan Mihai Pacepa să facă puţină lumină şi în trecutul ăsta mizer? Şi nu este şi el un monstru rezidual?
3 comentarii:
Interesant ce spui. La fel de interesanta este consecventa lui Andrei Badin de a promova aceste personaje si a le diaboliza pe cele care nu ii plac lui Pacepa. Ideea e ca daca spui niste neadevaruri repetat, ele au sansa sa ii spele la creier pe naivi. Propaganda si intrumentele sale. Io zic ca nici unii nici altii nu au fost sfinti. In orice caz, nu Pacepa si agenda sa este de importanta la ora asta pentru Romania.
Am citit acum scrisoarea lui Pacepa postata pe siteul lui Badin. E amuzant ca ii miroase urit de cei care ar fi servit sistemul comunist si acum ar fi "nouveaux riches", dar totusi accepta ca asta face parte din "procesul, inca in curs de experimentare, al transformarii comunismului in democratie". Sigur ca nu o sa spuna nimic despre cit de urit miroase capitalismul american, chiar la el in noua patrie. Imi repugna acesti propagandisti ai unui sistem care miroase la fel de rau ca si comunismul. Pachetul insa e cu fundulitza.
Ei, lucrurile sunt ceva mai complicate. A fost promovat de A. Saharowsky, sef consilier sovietic, pe baza unor relatii de prietenie cu tatal lui Pacepa. Sprijinirea pentru ascensiune s-a facut de catre oamenii URSS.
Trimiteți un comentariu