sâmbătă, 26 iulie 2008

Lecţiile dezastrelor
Astăzi România a avut parte de o situaţie care ne poate da o imagine despre natura şi amploarea riscurilor care trebuie gestionate în comun de stat, colectivităţi locale şi indivizi, cât şi despre capacitatea celor în drept de a răspunde în timp util în caz de necesitate. Inundaţii în mai multe judeţe, mai ales în Suceava şi Maramureş, o explozie cu multe victime la Gheorghieni, cedarea unui baraj la Borşa.
Este prematur să tragem concluzii. Dar ceea ce se vede este extrem de amestecat şi nu de puţine ori îngrijorător. ISU, cel care intervine în prima linie, s-a mişcat repede şi cu folos, atunci când a avut cu ce. Dotarea este sărmană, mai ales în materie de echipament greu.
ISU ar avea nevoie de cel puţin un avion al său, de elicoptere grele şi uşoare, cu echipaje antrenate pentru căutare - salvare. Pentru că degeaba chemi un elicopter care nu are radar, camere în infraroşu, troliu, etc. Şi care nu poate zbura în orice condiţii meteo şi nu poate duce echipament greu şi echipe de intervenţie.
Ar avea nevoie şi de utilaj greu terestru. Nu e nevoie de cine ştie ce mari investiţii. Din surplusurile Armatei se pot transforma echipamente pentru uzul ISU. Doar să se vrea. Şi să nu se urmărească doar comisionul, atunci când se fac achiziţii.
SMURD-ul s-a descurcat excelent, dacă a fost dotat cum trebuie şi e bine organizat, are proceduri clare de funcţionare. Probabil că ar trebui să aibă şi el mai multe mijloace de transport aerian, elicoptere grele şi cel puţin un avion medicalizat. Când vin Spartan-urile pentru Armată, nu ar strica transferul AN 26 folosit azi către SMURD, reparat şi amenajat special.
Capacitatea administrativă este ca vai de mama ei, mai ales la nivel de oraş şi de comună. Totul se desfăşoară după principiul "nouă nu ni se poate întâmpla!", în dorul lelii şi cu Dumnezeu drept unic ajutor. Degeaba ai radare de alertare, modele performante de predicţie, dacă nu ai cum şi cui să dai informaţii în zonele cu risc. Şi când le dai, nimeni nu ascultă de indicaţiile autorităţilor.
Am vorbit cu un prieten care a trăit coşmarul ăsta în zona Putna. Nu tu semnal la celular, nu electricitate, nu nimic! A plecat la timp, dar acum nu reuşeşte să afle de soarta unor apropiaţi. Şi tot el mi-a povestit despre efectul distrugător al lemnului tăiat şi depozitat peste tot, lemn care a avut un efect devastator şi asupra caselor, şi asupra podurilor.
Ce-i de făcut? În primul rând o analiză serioasă a felului în care a funcţionat sistemul, de sus până jos. Un program clar de investiţii şi de achiziţii pentru ISU. Un manual cu proceduri clare, în care să se detalieze toate secvenţele unor astfel de intervenţii, cu delimitarea clară a competenţelor şi mai ales cu specificarea răspunderilor, pentru a nu se mai călca toţi ştabii de la Bucureşti şi de la judeţ pe picioare. Unitate de comandă. Dar nu la Tatulici în emisiune!
Prima urgenţă în materie de acţiune guvernamentală o reprezintă definirea unor noi politici publice de amenajare a teritoriului. S-a construit şi se construieşte haotic, fiecare face fix ce-i tună lui! S-au pus în pericol prin acest comportament anarhic lucrări de apărare, îndiguiri, lucrări de artă, vezi podurile afectate din cauză că unii şi-au făcut balastiere unde şi cum au vrut ei. S-a construit în zone inundabile, s-au retrocedat terenuri care făceau parte din zona de protecţie a unor infrastructuri sensibile. Poate că sunt şosele şi căi ferate al căror traseu trebuie schimbat.
Programe de comunicare publică, pentru pregătirea cetăţenilor pentru astfel de situaţii, mai ales în zonele de mare risc. Suplimentarea personalului ISU în zonele de risc. Reîmpăduriri masive, lucrări de amenajare a cursurilor de apă, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.
Şi mai mult bun simţ din partea tuturor. Ce a căutat Băsescu în zonă? Cu ce anume i-a ajutat, concret, pe amărâţii ăia? Aflatul în treabă nu foloseşte nimănui. Dacă vrea să fie de folos, să convoace o şedinţă de CSAT dedicată special ISU, dotării lui şi pregătirii teritoriului pentru astfel de situaţii.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cum, ce a cautat basescu, in zona? Si-a tras camasa "muncitoreasca", in dungi late (in alte dati, carouri), si-a pus cizme de cauciuc, a dat mana cu sinistratii si i-a mangaiat pe copilasi pe obraz!
Dup-aia a plecat la o nunta! Life goes on!
ruxi

Anonim spunea...

Asa se intampla in fiecare an. Va trebui sa ne obisnuim de acum incolo.

Anonim spunea...

Nu, nu trebuie sa ne obisnuim asa. Trebuie sa pretindem mai mult. Pregatirea ISU pentru calamitati va costa mult si va solicita un efort de organizare de neconceput cu limitatii de la conducerea statului. Chuiar si cu cea mai buna conducere, organizarea si dotarea tot ar consuma probabil 4-5 ani. Avem un an electoral. Credeti ca noi, oamenii obisnuiti, suntem mai constienti de pericol decat aratarile care ne conduc?
Ne gandim vreo clipa sa le pretindem acum sa ne ceara votul si increderea doar daca se angajeaza si ne si prezinta proiectul lor politic pentru un ISU care sa-si merite numele?
Nici noua nu ne pasa decat de pielea proprie si numai pentru ziua de azi. Maine...

casandra

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...