Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Deşteaptă-te, chineze!

Naţionalismul chinez devine o realitate de care toată lumea trebuie să ţină seama. În fond, reţeta este cunoscută, am experimentat-o şi noi, după dezastrul primilor ani ai "comunismului". Recuperarea valorilor naţionale, crearea unor noi temeiuri ale identităţii naţionale, bazate pe succesul economic, pe creşterea prestigiului internaţional al ţării, pe independenţa politicii interne şi externe. Dar şi pe existenţa unui duşman extern, pentru noi, Uniunea Sovietică, pentru chinezi Occidentul, în general, şi SUA, în special. Adică motive pentru "mândria de a fi chinez", aşa cum în anii 70 existau atâtea motive pentru "mândria de a fi român." Că acum avem un morman de alte motive pentru "ruşinea de a fi român", e altceva, un altceva pe care ni l-am făcut cu mâna noastră.

Cine sunt promotorii acestei mişcări patriotice? În "The New Yorker" Evan Osnos dedică un lung articol "tinerilor furioşi" ai Chinei, care, la aproape două decenii de la mişcările studenţeşti din Piaţa Tiananmen, au ieşit din nou în stradă, dar nu pentru apărarea democraţiei liberale, ci a suveranităţii şi prosperităţii. "Feng Qing" este termenul chinez care descrie starea de spirit a tinerelor elite chineze, iar filmuleţul de mai jos, un adevărat manifest al mişcării lor, un soi de "Deşteaptă-te, chineze!" pe muzica lui Vangelis, care exprimă frustrările determinate de felul deformat şi partizan în care Ocidentul înţelege şi răspunde sfidărilor puse de realităţile chineze. Umilinţele la care a fost supusă China după incidentele din Tibet au fost şi sunt trăite extrem de dramatic de noile generaţii de chinezi, care nu prea mai au multe în comun nici cu maoismul, nici cu PCC.