miercuri, 3 septembrie 2008

Soldaţii noii Revoluţii Bolşevice
Sunt sigur că mulţi m-au înjurat în momentul în care am scris despre Revoluţiile Colorate ca despre veritabile lovituri de stat civice, care au fost concepute, organizate şi finanţate în parteneriat public-privat de serviciile de informaţii din Occident, în special de cele ale SUA şi ale Marii Britanii, împreună cu ONG uri cunoscute, precum Fundaţia Soros şi Freedom House. Vreau să fiu bine înţeles: nu sunt nici filo-american, nici filo-rus, nici americanofob, nici rusofob. Nu sunt anti-occidental, cum nu sunt nici pro-occidental. Sunt un tip realist, care nu-şi face iluzii că o ţară precum România va putea fi vreodată tratată drept partener cu drepturi egale de marile puteri. Aşa a fost, aşa va fi mereu.
Nu există democraţie. Ceea ce numin noi democraţie este un sistem politic abia cu puţin mai bun decât celelalte pe care le-am cunoscut în decursul istoriei, care se poate oricând transforma într-un coşmar. Cu votul nostru, prin manipularea voinţei noastre. Lumea în care trăim oferă celor care vor să manipuleze opinia publică instrumentele societăţii informaţionale, care sunt infinit mai perverse şi mai persuasive decât propaganda bolşevică sau decât cele cu care s-a purtat războiul mediatic în perioada Războiului Rece. Romanul lui Orwell, 1984, este deja un soi de preistorie a controlului minţii prin media.
Mai grav este că apar tot mai multe dovezi ale constituirii şi funcţionării unui nou tip de Comintern, Civinternul, Internaţionala Civică, al cărui scop este acelaşi cu al bolşevicilor: abolirea statului, ca o condiţie de bază a victoriei Revoluţiei Bolşevice şi a instaurării dictaturii proletariatului, atunci, iar acum abolirea statului, drept condiţie de bază a instaurării "democraţiei" liberale" la nivel global, pentru a facilita instaurarea Guvernului Mondial. Un fel de Comunismul cel Mare înghite Comunismul cel Mic.
Nu, nu delirez! Citiţi ce scrie astăzi seriosul Los Angeles Times despre "Un soldat georgian al Revoluţiei de Catifea". "Velvet revolutions require the same type of discipline as military revolutions but without the guns," the 28-year-old Georgian lawyer says. "People, if they stay united and disciplined, can change a lot of things."Georgia's status as a kind of laboratory for such groups is a little-explored dimension of the recent battle between Moscow and Tbilisi. It is a conflict between imperial ambitions rooted in the 19th century and the soft power of 21st century electronic media and global culture -- the iron fist versus the velvet glove. The velvet revolutionaries, whose name comes from the peaceful 1989 uprising against communist rule in Czechoslovakia, have racked up numerous successes, including Georgia's Rose Revolution, which brought Soros protege Mikheil Saakashvili to the presidency in 2004; the Orange Revolution later that year that toppled the Kremlin-backed government in Ukraine; and the Cedar Revolution of 2005 in Lebanon that led to the withdrawal of Syrian troops."
Din acelaşi articol aflăm că există un centru special de planificare, CANVAS, adică Center for Applied Nonviolent Action and Strategies. "The group is funded in part by the International Republican Institute, which many describe as the international arm of the GOP, and Washington-based Freedom House, which receives most of its funding from the U.S. government."
Nu puţini sunt îngrijoraţi de întorsătura pe care au luat-o Revoluţiile colorate sau de catifea. "Critics say the velvet revolutionaries are naive, trying to graft foreign political solutions onto countries with long histories and regional realities."These do-gooders, thinking themselves to be doing good, walked themselves into a trap, sensing they could do whatever they wanted regardless of the long and tangled history of this place," says Thomas Goltz, an American journalist and scholar who lived for years in the Caucasus and has written books about Georgia, Azerbaijan and Armenia."Get real!" he says. "You've lived here for thousands of years." Şi adaugă: The irony is you have a bunch of political do-gooders pushing a military agenda."
Pe blogul KlausS, autorul publică articolul scris de un jurnalist american F. William Engdahl, scriitor contribuitor al "Online Journal", în care sunt prezentaţi "Maeştrii păpuşari din spatele preşedintelui georgian Saakashvili ". Citez: " Faimoasa „Revoluţie Trandafirie” din noiembrie 2003, care a forţat pierderea puterii de către un Eduard Şevarnadze îmbătrânit şi a adus la putere un absolvent de universitate SUA, în vârstă de 36 ani, a fost condusă şi finanţată de Departamentul de Stat SUA, Fundaţia Soroş şi agenţii legate de Pentagon şi comunitatea agenţiilor secrete ale SUA...Saakaşvili a fost adus la putere printr-o lovitură de stat aranjată pe teren de ONG-urile finanţate de SUA, prin aplicarea unei noi metode a SUA de destabilizare a regimurilor pe care le consideră ostile planurilor sale de politică externă. În ediţia din 23 noiembrie 2003, Wall Street Journal a creditat explicit pentru răsturnarea regimului Şevarnadze operaţiunile „unei serii de organizaţii neguvernamentale… susţinute de fundaţii americane şi occidentale.” Aceste ONG-uri, afirmă jurnalul, „au născut o clasă de tineri intelectuali, vorbitori ai limbii engleze, înfometaţi de reforme pro-occidentale”, care au fost instrumentali în aşezarea fundaţiei pentru o lovitură de stat nesângeroasă...ONG-urile au fost coordonate de ambasadorul SUA în Georgia, Richard Miles, care tocmai a sosit la Tbilisi, după proaspătul succes în orchestrarea răsturnării lui Slobodan Miloşevici la Belgrad, susţinută de CIA, folosindu-se aceleaşi ONG-uri. Miles, care se bănuieşte a fi un specialist sub acoperire al serviciilor secrete, a supravegheat lovitura de stat a lui Saakaşvili."
Şi în cazul Serbiei, care a trecut la mustaţă pe lângă un război civil, şi în cazul Libanului, care chiar a avut parte de un scurt război civil, care încă mai mocneşte, dar şi de un război în toată regula cu Israelul, dar mai ales în cazul Georgiei revoluţiile civice au produs efecte perverse şi mari pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri, distrugerea infrastructurilor şi a serviciilor publice, sute de mii de refugiaţi, sărăcie şi disperare.
Victoria în alegerile prezidenţiale din 2004 a lui Traian Băsescu şi negarea rezultatelor alegerilor parlamentare prin numirea lui C P Tăriceanu drept premier este tot o lovitură de stat, organizată de aceleaşi organizaţii ale societăţii civile vârâte până în gât în tragedia din Georgia. Motivele sunt altele: România era percepută ca o ţară prea apropiată de marile puteri europene, Franţa, Germania şi Italia, care se remarcau atunci prin anti-americanism şi prin relaţii bune cu Rusia. În plus România dăduse cu flit unui proiect promovat cu frenezie de Bruce Jackson , cel care privea introducerea flotei americane în Marea Neagră, sub un pretext oarecare. În plus individul este cel care a promovat agresiv în România produsele firmei Lockheed Martin, al cărui vicepreşedinte cu planificarea stategică a fost. Vreţi să ştiţi ce avion vom cumpăra? F 16, evident!
Deja "societatea civilă" românească se pregăteşte să conteste rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie, pentru a-i permite lui Traian Băsescu să-şi numească premierul şi guvernul pe care le doreşte. Singura noastră şansă ar fi ca neo-conservatorii de la Washington să sufere o înfrângere dramatică, astfel încât cârdăşia asta servicii secrete-societate civilă să se mai potolească, să nu se mai amestece în procesele politice şi să nu mai destabilizeze regimul democratic românesc.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule Gheorghe, chapeau!! Foarte bine scris. Clar concis, cu subiect si predicat. Este pentru prima data cand cineva spune aasa ceva. Pacat ca asemenea articole nu apar si in ceea ce numim "presa" din Romania.

Anonim spunea...

In primul rand multzam pentru mentzinarea blogului ! domnule Constantin.
Domnule Pacos,
nu o sa vedetzi niciodata un asemenea articol scris in presa romana. Nu o sa gasiti un Post TV care sa arate adevarul. Nu mai suntem nici tzara nici natziune. Suntem o adunatura de hiene si de curve politice. Toata strategia americana se bazeaza pe ura si egoismul ancestral al omului. Domnul C.G. este o exceptie.Rara.

Anonim spunea...

Nici nu au să apară. Sunt subiecte sensibile, pe care le-am abordat pe blog, şi care nu au născut nici cea mai mică reacţie în presa română, şi, curios, nici comentarii. Un exemplu: articolul din NYTimes, în care se demonstra existenţa închisorilor CIA în Polonia. parcă nici n-ar fi existat. De ce? Că aşa a fost ordin de la împărăţie. Şi atunci?

Anonim spunea...

Ce s-a intimplat in Romania in 2004tot o lovitura de stat se numeste, poate ceva mai de "catifea". Pe linga interferentele lui Soros si ale administratiei SUA (pozitia critica a ambasadorului american de atunci in probleme in care nu era mandatat), a existat si o dimensiune europeana, a unui alt grup de interese. Sa ne aducem aminte de amenintarile cu intreruperea negocierilor de aderare la UE de catre grupul popularilor europeni prin vocea stridenta a Baronesei Emma Nicholson din pozitia de Raportor al Parlamentului European pentru Romania. Popularii europeni au santajat practic Guvernul Nastase, profitind de isteria anti-PSD care a fost promovata in media romaneasca "independenta" de PSD dar dependenta de alti bani si alte interese. Sa ne amintim doar de mitul urban al "baronilor" si alte metode de a manipula ieftin constiintele "flexibile". Sigur ca au existat niste "ventuze" la ugerul puterii, dar hai sa fim seriosi, in ce tara nu sunt asemenea indivizi sau grupuri de interese cuplati la bugetul de stat? Baroniada a reprezentat un instrument foarte eficace, trebuie sa recunoastem.

Popularii europeni au vazut in Romania un potential pentru a isi extinde influenta in Europa de Est.

Cu Basescu treaba e clara. Singura lui carte de jucat pentru publicul romaneasc a ramas Moldova. Si aici s-ar putea sa aibe noroc, pentru ca rusii par dispusi sa nu se foloseasca de acelasi tip de interventie militara, ci mai curind sa implementeze planul de federalizare (Kozac). Rusii au nevoie sa arate occidentului ca pot sa rezolve acest tip de conflict si altfel, nu doar cu zanganit de tancuri.

Anonim spunea...

Domnule Klaus
Adevarul...e o chestie complicata. Presa romana e mult prea ocupata cu "adevarurile" care se pliaza pe politica celor care-o compun. Si, in absolut toate cazurile, mondenitatile si chilotareala vor fi pe prima pagina. Astea-s vremurile. Pe de alta parte, credeti-ma ca sunt destui cei care, nefiind hiene sau curve politice, stiu, vad, citesc, observa toate acestea. Si, nu stiu cum s-o spun altfel, datorita lor, la aproape 20 de ani de la 1989, inca mai suntem. Chiar daca aparent si numai aparent, nu mai suntem nici tara, nici natiune.

Domnule Gheorghe
Nu reiau cele scrise mai sus despre presa. Iar comentariile la asemenea articole "grele" se inscriu in acelasi trend.

Anonim spunea...

In urma cu vreo doi trei ani am gasit intr-un numar din The Economist un articolas, nu prea amplu despre ceva asemanator.
Eu ma tot intrebam cum este posibil ca evolutiile politice generale sau cel putin europene si occidentale sa aiba acelasi mod de desfasurare. Peste tot se mergea spre privatizare (desi economic si social procesul nu rezova probleme ci, adesea, creeaza) spre demonizarea societatilor estice, minimalizarea importantei popoarelor estice, negarea existentei calselor sociale (desi, din punct de vedere financiar populatiile se impart si se studiaza in functie de venit...)demonizarea stangii...
Ce mai la deal si la vale, totul pare ca si cum ar exista undeva un centru conducator si o linie politica sustinuta strict intr-un fel oarecare.
Si, revenind la respectivul articolas acesta amintea o Comisie mondiala,(al carui nume n-as putea sa-l repet) responsabila de conceprea si impunerea respectivei linii politice, cel putin occidentale, pe care cautand-o pe Intrenet am gasit-o.
Respectivul comitet este format pe structura celui care a coordonat aplicarea planului financiar Marshal postbelic ( de refacere a Germaniei in teritoriul RFG), dar mult mai largit. La vremea aceea erau eunmerate vreo 35 de tari membre platitoare de cotizatie, si, daca nu ma insel, era cuprinsa si R. Respectivul comitet este cel care concepe politica mondiala si da diverse sarcini diferitelor state. Daca voi gasi revista voi reveni cu precizari.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...