Imperiu Bun, Imperiu Rău, cu România pe post de umplutură

Nu voi obosi să scriu un lucru: calitatea vieţii unei naţiuni, asta însemnând tot, de la economie la cultură, de la guvernare la mediu, de la gradul de prosperitate la educaţie, deci tot, depinde de calitatea ideilor care stau la baza evoluţiei sale. Cu alte cuvinte de calitatea elitelor sale. Ei bine, România arată cum arată tocmai din cauza calităţii mizerabile a elitelor sale. Care, poate, judecate individual, au calităţile cerute pentru a fi "elită", dar luate în ansamblul lor, sunt aproape un dezastru. Puţinele perioada de creştere şi de relativă bunăstare ale României coincid cu perioadele în care calitatea ideilor şi a elitelor producătoare de idei a fost cât de cât acceptabilă. Şi să fim bine înţeleşi: elite nu sunt doar nişte belferi gen Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Limbăieş şi compania, care au parazitat  corpul social şi bat câmpii despre nimic. 

Doar ieri scriam despre politica externă tembelă a României, care ne-a dus într-o fundătură, de nici Marea Neagră nu vrea să mai audă de noi. Şi ce citesc eu azi în EvZ? Analiza unui tembel, despre care s-a tot spus că ar fi semnat condica şi la SIE, care a fost consilier al preşedintelui Republicii Moldova, şi acum e preşedintele Institutului pentru Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Dan Dungaciu pe numele lui, care scrie despre Rusia şi despre pericolul europenizării ei(sic!).

"Ce înseamnă însă o Rusie cu un Vladimir Putin încă cel puţin şase ani la putere?

Aici e problema. Ce candidat este Vladimir Putin sau al cui candidat este dincolo de electoratul intern? Mie mi se pare un lucru evident. Rusia în acest moment va insista pe instrumentele economice ca să devină un lider regional. Rusia ştie că nu poate deveni un lider mondial, dar vrea să devină un lider regional cu incidenţă mondială. Ce înseamnă asta: noi să fim şi în est şi în Asia ca să fim întrebaţi. Nu putem face mare lucru în Orientul Mijlociu, dar pe alte zone trebuie să fim întrebaţi. Dar Rusia este conştientă că nu poate să facă singură acest lucru, ea trebuie să se modernizeze. Şi nu e întâmplător că ruşii au publicat listele cu companiile scoase la privatizare, au extins termenul limită şi au schimbat procentele. Ăsta este un semnal pentru investitorii externi. În acest moment, 75 la sută din investiţiile străine din Rusia vin din UE, Rusia are cam 50 la sută rezervă valutară în euro şi 47 la sută din schimburile comerciale se desfăşoară cu UE. Ruşii au vrut încă de pe vremea lui Medvedev să dea drumul la privatizări, la aşa-numitul proces de modernizare. Sperau să obţină cam 200 de miliarde din privatizări. Ghinionul lor a fost că a picat tocmai în vreme de criză. Ei sunt conştienţi că trebuie să modernizeze Rusia pentru că altfel lucrurile nu mai funcţionează. Lucrurile se schimbă în lume şi chiar în domeniul energiei şi ei ştiu că vor cădea de pe harta energiei dacă nu se întâmplă ceva acolo. Vor să atragă investiţii europene masive, vor să injecteze bani în economie într-un moment în care ies bani din economia rusească.

Dar care e avantajul lor? Avantajul lor este că, cu un Putin la putere şase ani, ei îţi oferă o garanţie, o stabilitate economică. Dacă se va întâmpla acest lucru, dacă se va încheia un parteneriat ruso-european, mai degrabă ruso-german – în ruseşte Bruxelles se traduce mai degrabă prin Berlin - şi nemţii îşi vor duce fabricile în Federaţia Rusă, în momentul acela nemţii vor da un semnal: investiţiile se pot duce spre Rusia. Aceasta va fi cea mai mare lovitură pentru Europa de Est, inclusiv România, pentru că investiţiile nu vor mai veni. Noi ne facem iluzii că investitorii străini vin în Romania dar dacă piaţa rusă este garantată de Putin şase ani, cu parteneriat german, în are dacă ai o problemă de investiţii te duci la Angela Merkel şi ea vorbeşte cu Putin şi se rezolvă, atunci ce sens mai are să îţi mai aduci investiţiile în România, Bulgaria sau Ungaria? Pentru că Rusia este o piaţă mare iar investitorul nu vrea o democraţie perfectă, el vrea predicitibilitate pe care i-o oferă Putin. Iar timp de şase ani cel puţin el poate oferi asta unui investitor străin.

Deci dacă acest lucru se va întâmpla, dacă Rusia se va europeniza, mă rog, în formula rusească, atunci, ştiţi cum se spune, ai grijă de ce îţi doreşti că acest lucru se poate întâmpla. O Rusie europeană, repet în formula rusească, e clar că nu va fi Danemarca acolo, va deveni cel mai mare inamic al Răsăritului, inclusiv al României. Cu o Rusie agresivă ne-am cam obişnuit. Avem parteneriatul strategic cu SUA, foarte important, suntem membri NATO, deci avem protecţie maximă. Dar o Rusie europeană ce va face? Va atrage toate investiţiile spre ea, România, Ucraina, nu mai vorbesc de Republica Moldova, întreaga zonă va fi demantelată. În acel moment, putem citi acest scenariu prin Putin, candidatul Occidentului. Iar în această situaţie România va avea o problemă. Marea ameninţare nu este o Rusie agresivă, cu care ne-am obişnuit, ci o Rusie europenizată. Ar trebui să gândim şi în termenii acestui scenariu."

Aha! Deci de asta bagă masiv americanii bani în curul "opoziţiei" ruse: pentru a salva Europa de Est, pentru că anarhia din Rusia ar aduce plocon României şi altor ţări din zonă investiţii străine! Şi în felul ăsta decuplează şi Europa Occidentală de Rusia, că trebuie să mănânce şi gura companiilor americane din energie nişte ceva gras de pe urma gazului şi petrolului rusesc, nu doar nemţii şi francezii, poate şi italienii. 

Atunci hai să facem din Rusia o ţară cât mai asiatică(sic!), pentru că ne-am obişnuit cu ea agresivă, şi avem şi parul american cu noi. O Rusie europenizată e complicată, pentru că intră în scenă Germania, şi în cazul ăsta nici parul american nu mai are virtuţile terapeutice bănuite de Bucureşti.

"Occidentul este cel care a creat în Rusia acest sistem şi l-a susţinut. A pus între paranteze drepturile omului şi au zis că vrem rezonabilitate, vreum un om care ne garantează că nu apasă pe buton. Putin poate fi rusul rezonabil. Cum a fost votat Putin? Elţîn i-a pus mâna pe cap şi a zis că acesta e viitorul preşedinte. La fel şi cu Medvedev. Ăsta e sistemul de alegeri în Rusia. În Rusia nu sunt alegeri ca să fie ales preşedintele, ci ca să se valideze alegerea deja făcută. Asta e diferenţa între democraţia rusească şi cea occidentală şi de asta nu sunt surprize la alegeri. Asta nu înseamnă că populaţia rusă este oprimată pentru că i se impun lideri. Nu, ea doreşte aceşti lideri, îl vrea pe Putin, e populaţie imperială, nu gândeşte ca noi.

Lumea se întreabă mereu: uitaţi-vă cât de mare e Rusia. De ce să vrea bucata asta mică de pământ care e Republica Moldova? Da, dar rusul nu gândeşte aşa. El nici măcar nu îşi pune problema de ce ar trebui s-o cedeze pentru că el are un exerciţiu imperial care îl împiedică să gândească precum noi. De ce s-o cedez?

Revenind la întrebare. Depinde ce vrea Occidentul şi ce vrea Federaţia Rusă. Cât e de credibil? Dacă va câştiga alegerile atunci e credibil. Noi spunem că i-a scăzut popularitatea. Da, dar comparând-o cu alţi lideri occidentali, cota de popularitate a lui Putin este destul de mare. Deci depinde ce va face şi Putin. Dacă va face acel parteneriat cu Germania atunci sigur că va avea credibilitate. Problema este alta: cum va relaţiona Putin cu SUA şi cu NATO? Înainte, în anii 90, aveam spaţiul euro-atlantic, SUA şi Germania lui Helmuth Kohl, versus Rusia. Dar acum UE nu mai e coerentă în anumite politici şi nici spaţiul euroatlantic nu mai e coerent. Deci America va fi un actor important în această regiune.

Vestea proastă e că America dă semne de retragere. Atunci va fi o problemă pentru că America a fost singurul actor prin care frontiera euroatlantică s-a dus spre est. În condiţiile în care America se retrage şi gestiunea zonei rămâne europenilor atunci Putin nu va mai avea nicio problemă şi singura lui preocupare va fi cum banii europeni vor ajunge în Federaţia Rusă. Şi modul în care europenii vor accepta ca Rusia să gestioneze ceea ce numeşte vecinătatea apropiată, fosta URSS.

Rămâne de văzut în ce măsură America va pune pe agendă problema estului Europei. În perioada aceasta pre-electorală lucrurile sunt însă mai complicate. Şi aici e şi o problemă de investiţii, de scut antirachetă pentru că vă reamintesc: toţi candidaţii, nu doar Putin, au vorbit de scutul antirachetă şi că Rusia nu trebuie să fie de acord cu el sau că scutul antirachetă să nu fie instalat în 2015 ci să fie preluat ulterior de NATO. Nu e clar încă dacă Putin va participa la summitul NATO de la Chicago, ăla va fi un semnal important, participarea sau nu a Rusiei la acest summit. Dacă Rusia va merge pe confruntare, atunci lucrurile s-ar putea să se tensioneze iar această zonă să atragă atenţia. Dacă nu va merge pe confruntare, nu e neapărat o veste foarte bună pentru că asta va sugera o animită înţelegere sau o gestiune a Europei a acestei zone ceea ce ne va îngrădi nouă anumite instrumente de acţiune...

Marea problemă a relaţiilor dintre Rusia şi România este orgoliul mare al unui imperiu. Ei nu vor să accepte că poţi avea o relaţie de respect reciproc, ei vor să şi-i iubeşti. Ei nu înţeleg că aşa ceva nu se poate în acest moment. Ceea ce trebuie să înveţe Moscova e că putem obţine maximul respect reciproc, fără iubire că aia nu se poate. Şi pe asta trebuie construită relaţia bilaterală. Eu nu aş spune că relaţia cu Federaţia Rusă nu a funcţionat pentru că au existat câteva relaţii contondente ale preşedintelui Băsescu. Să fim serioşi, relaţia cu Rusia s-a rupt din anii 90 când ruşii au înţeles că România se califică pentru spaţiul euroatlantic. Când au înţeles asta au blocat toată piaţa. Când în 1995 ziarul Pravda a scris că România a devenit o colonie americană, ruşii au înţeles că nu pot ţine România alături de ei. România ar putea teoretic, după integrarea euroatlantică, să îşi rediscute relaţiile cu Federaţia Rusă, dar până acum nu au fost semne bune."

Cu alte cuvinte: Imperiul American, bun, Imperiul Rus, rău, occidentalii de căcat, vai de sărmana noastră ţărişoară, dacă ne lasă americanii din braţe! Huo! Jos Putin! 

Atât? Şi ne mirăm că avem relaţiile pe care le avem cu Rusia, dacă politica faţă de Rusia o fac indivizi ca ăştia, cu ideile astea, idei pe care le transformă în acţiuni Pulimea Sa? Păi, prieteni, să-i mulţumim lui Dumnezeu, care ţine cu noi, că ne putea fi mai rău nu doar în relaţiile cu ruşii, ci în relaţiile cu UE, în ansamblu, şi pe bucăţele!

Deci, calitatea ideilor, da?