A murit unul dintre puţinii politicieni români demni de acest nume: Ion Diaconescu. Era argeşean, ca şi mine, dintr-un sat vecin cu cel al bunicilor mei din partea tatălui. Recunosc, e un motiv în plus să fiu trist la moartea sa.
A suferit pentru credinţa sa, într-un regim totalitar, care n-a fost nici de stânga, nici de dreapta. A încercat să repună pe picioare un partid, PNŢ-CD, care murise de multă vreme, din lipsă de aderenţă la ţărani. N-a avut radicalismul lui Coposu, nici fanatismul unora ca Ticu Dumitrescu, deşi sigur suferise mai mult ca ei. A fost un om care a căutat consensul, într-un partid în care toţi se păruiau cu toţi.
A trăit discret, şi a murit discret. Cred, la fel cu Ion Iliescu, că un cuvânt îl caracterizează cel mai bine: blândeţea. Acum a plecat dintre noi. Odihnească-se în pace!
3 comentarii:
Odihnească-se în pace!
Un om absolut stimabil.
La perioade identice/comparabile de puscarie politica, cred ca Diaconescu a suferit mai mult decit ceilalti doi datorita faptului ca le-a supravietuit, si astfel a putut putut asista la un grad mai avansat de degradare (citeste mortificare) a partidului pe care l-a readus la viata.
Trimiteți un comentariu