Fără scăpare

Iubitul Conducător şi Mare Machitor s-a sucit: după ce a vrut să ne lumineze cu înţelepciunea sa economică la orele paişpe, i s-a rupt de faptul că toate televiziunile erau acolo în păr, să-i soarbă cuvintele, şi-a amânat paranghelia pentru 17,30. Eu zic să n-o mai ţină; ceea ce vrea el să ne spună o ştim cu toţii, fără să fim nobeli în economie: e naşpa şi-o să fie şi mai naşpa!

Ba mai ştim şi că nu vom ieşi din căcat, conduşi fiind de colecţia de impotenţi intelectual şi de analfabeţi economic, de talibani ideologici care se numesc Comisie Europeană, Parlament European, guverne naţionale, bănci centrale, FMI. O îngrozitoare contra-selecţie a funcţionat de mai bine de trei decenii peste tot în lume, şi rezultatele se văd: nu mai avem lideri, nu mai avem ţel, nu mai avem viziune.

Trăim de pe o zi pe alta, şi ni se pare firesc să fie aşa. Nu mai avem aspiraţii, nu mai visăm. Vrem doar să consumăm. Atât. Şi când nu mai putem consuma, suntem pierduţi. Nu mai ştim ce să facem, pentru noi e sfârşitul lumii. Şi într-un fel, e sfârşitul lumii. O lume artificială, cu nevoi artificiale, cu sentimente artificiale, cu relaţii artificiale. O lume în care suntem tot mai mulţi, şi tot mai singuri. O lume pentru care progresul şi-a pierdut sensul, acum progres însemnând doar noi mărfuri inutile, ce pot fi vândute scump unor spălaţi pe creier, care se închină zeului consumului.

Ce e mai rău e înaintea noastră. Şi nu există nici ieşiri de urgenţă, nici rute ocolitoare. Suntem fără scăpare...