joi, 27 octombrie 2011

O poziţie raţională



Carnavalul anti-corupţie din România, pornit de Monica Macovei, continuă fără ca mai nimeni să zăbovească asupra consecinţelor acestui fel pervers de a face "dreptate". Puţinele voci raţionale sunt acoperite de corul "echipei de zgomote" care, înhămată la carul băsismului, echipă care face imposibilă orice evaluare onestă a fenomenului, şi mai ales a performanţelor instituţiilor proiectate în acest scop. De altminteri nici nu-i de mirare că în "echipa de zgomote" joacă DNA şi ANI, ale căror performanţe în materie de anti-corupţie sunt de toată jena.

O astfel de poziţie raţională o are Radu Nicolae, de la CRJ(Centrul de Resurse Juridice. Ce nume nefericit!), cadru didactic la SNSPA. Omul nostru spune lucrurilor pe nume, spre marea mirare a jurnalistului de la România Liberă, care îi ia un interviu, şi nu-i vine să creadă ce-i aud urechile! 

Aşadar, puţin vitriol din interviu pe faţa "imaculată a DNA şi ANI:

"RL Cu ce atitudine faţă de corupţie vin la acest curs?

R.N. Mulţi vin cu toate prejudecăţile societăţii în care trăim. Pe scurt, împart lumea în două: personajele corupte - printre care politicienii, judecătorii, oamenii de afaceri - şi arhanghelii dreptăţii - ANI, DNA, sau personaje ca Monica Macovei. Or nuanţele nu trebuie să fie ignorate, fiindcă doar cu ajutorul lor putem înţelege ce se întâmplă cu adevărat în realitate. Partea cea mai nefericită este că aud deseori că ar fi preferabilă eludarea drepturilor celor anchetaţi, pentru a grăbi procesul condamnării lor(s.m.). Vin astfel cu propuneri extremiste.

E adevărat că în procesul penal mulţi poate trag de timp. Dar soluţia nu este să renunţăm la toate garanţiile care s-au construit în ultimul secol în Europa civilizată, doar fiindcă unii speculează regulile. Dacă facem aceasta, alunecăm în mod cert spre un regim cvasi-autoritar.

RL Daţi-mi exemplu de o soluţie anticorupţie propusă în repetate rânduri de studenţi şi care ar putea avea consecinţe grave.

R.N.: De pildă, unii propun să nu poată fi contestate înregistrările SRI-ului: astfel ne-am putea trezi într-un stat în care oamenii sunt înregistraţi fără mandat şi plătesc pentru ceva de care nu sunt neapărat vinovaţi. Totodată, interceptarea poate deveni un periculos instrument de şantaj, dacă nu sunt respectate garanţii procedurale stricte. Înregistrarea unei convorbiri telefonice nu trebuie să fie piesa de rezistenţă într-un proces.

RL Auzim însă des invocate interceptările telefonice în cazurile de corupţie.

R.N.: Infracţiunile de corupţie nu se fac la telefon. Ele trebuie dovedite şi cu alte probe; gândiţi-vă că se poate întâmpla ca cineva să se laude la telefon, sau să accepte să facă o favoare din jenă faţă de interlocutor - dar să nu îi dea curs în realitate. Or, la noi, în ultimii 6 ani, cazurile de mare corupţie au fost cazuri în care înregistrările unor convorbiri telefonice au făcut senzaţie în rândul publicului. Chiar procurorul şef al DNA a declarat recent că există dosare în care sunt opt mii de înregistrări telefonice.

RL De ce credeţi că la noi acuzaţiile importante se fac prin invocarea interceptărilor telefonice?

R.N.: Este, probabil, o metodă mai simplă. Gândiţi-vă la problemele achiziţiilor publice, la banii pierduţi în autostrăzi - acestea sunt problemele "grele" pe care ar trebui să le vizeze procurorii. Însă pentru aceasta nu poţi doar să foloseşti discuţiile la telefon, e nevoie să urmăreşti procesul de luare a deciziei, banii în conturi, să construieşti baze de date, să faci demersuri dificile. Deşi există în DNA procurori profesionişti, care fac treabă bună, nu cred ca avem suficiente anchete serioase la nivel înalt. Dacă foloseşti doar înregistrări de convorbiri telefonice, nu vei putea ajunge la cazurile de corupţie cu impact semnificativ asupra economiei naţionale.

RL Credeţi că mass-media sunt responsabile pentru reprezentarea pe care o au tinerii vizavi de problemele corupţiei?

R.N. Da, dar nu este vorba doar de presă. Mass-media fac audienţă de multe ori cu informaţii lansate dinspre DNA, după cum a constatat Inspecţia Judiciară (în cazul Remeş). E vorba despre un show mediatic, în care sunt utilizate probe din dosare pentru a monta opinia publică împotriva unuia sau a altuia. Cred că aceasta este o metodă ilegitimă şi ilegală, la care procurorii trebuie să renunţe.Pe de altă parte, oamenii au tendinţa să vadă sistemul de justiţie ca pe o instanţă morală absolută, care trebuie să împartă lumea în buni şi răi. Chiar dacă cineva este un personaj imoral, când în procesul analizat de judecător nu se probează vina acestuia, înseamnă că e nevinovat.

RL Înţeleg că acţiunile publice ale DNA conţin mult PR. Cum aşa? Să luăm recentul scandal Morar - CSM.

R.N. Cred că declaraţiile recente ale lui Daniel Morar vin să consolideze percepţia simplistă că cei buni se bat cu cei răi. Cred că procurorul şef a făcut declaraţii care depăşesc atribuţiile sale şi pot fi interpretate ca încălcări ale codului deontologic al magistraţilor."

Evident, băiatul ăsta şi-o va lua în freză cât de curând. Mafiile de la DNA şi ANI nu dorm, şi nu lasă nepedepsite criticile. O s-o ia şi ăsta pe urmele lui Alistar, de la Trasparency International România, pe care l-au făcut ăia de la ANI, după ce i-a criticat. Aşa funcţionează poliţiile politice ale lui băsescu, în ţara în care acelaşi băsescu a ridicat corupţia la rang de primă instituţie a statului român. 

Oricum, eu îi urez succes lui Radu Nicolae. Şi dacă-şi pune şi chiloţii de kevlar, poate n-o să-l doară atât de tare curul de la şuturile pe care o să şi le ia de la "imaculaţii anti-corupţie". 

PS: asta se întâmplă într-o ţară civilizată, când se scurg în presă informaţii protejate de secretul cercetării penale, te întreabă Poliţia de sănătate.

Niciun comentariu: