vineri, 28 octombrie 2011

4000

Prieteni, asta este cea de-a patru mia postare pe blog, de la deschiderea lui, în ianuarie 2008. E mult? E puţin? Sincer, habar n-am ce ar însemna mult sau puţin în materie. Deci, e! Mărturisesc că au fost destule momente în care am vrut să renunţ. De vreo trei ori chiar l-am închis.

Cei care fac asta ştiu că, până la urmă, e totuşi un chin să scrii zi de zi.  Nu pentru că nu ai avea subiecte: nu ai nervii suficient de tari pentru ele. Trăim într-o ţară, şi într-o lume, tot mai haotice, mai lipsite de sens, de valori, de solidaritate. Suntem tot mai mulţi, şi, paradoxal, tot mai singuri. Nu mai avem timp unii de alţii, suferinţa, bucuria, durerea, fericirea, toate s-au banalizat, au devenit marfă pe tejgheaua "reţelelor de socializare", a tabloidelor, a televiziunilor cu ciudaţi.

Lumea în care ne-am născut şi am crescut şi ne-am format noi, cei din generaţia mea(care nu e lumea comunismului, e lumea anilor '50-'70, a rock-ului, a mişcării flower-power, a primăverii de la Praga, a lui Mai 1968, a mişcării pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, a războiului din Vietnam, o lumea a unei incredibile creativităţi, a unor elanuri pe care actuala generaţie cu greu le înţelege, pentru că n-a trăit sub spectrul anihilării atomice, în timpul Războiului Rece), dispare încet-încet. Ce-i mai grav, realizările, mai ales incredibila libertate de exprimare, de mişcare, democraţia, sunt tot mai mult îngrădite şi golite de conţinut.

Sunt trist, văzând astea. Trist, pentru că cei care vin după noi nu reuşesc să înţeleagă ce sacrificii au stat în spatele tuturor lucrurilor care lor li se par banale. Şi mai trist este că sunt gata să renunţe la libertate şi la democraţie, în schimbul unui iluzoriu confort consumerist. Libertatea şi democraţia nu se cumpără cu bani, oricât ar crede unii că se poate.

Sunt un simplu martor. Şi asta vreau să fiu şi în continuare. Nu mă interesează nici trafic, nici topuri, nici notorietate. Nu sunt un tip vanitos. Deci, dacă vă place să treceţi pe aici, sunteţi bine-veniţi.

Şi în semn de preţuire pentru voi, trei dintre melodiile care m-au marcat şi m-au însoţit în tot acest timp.


20 de comentarii:

Karakas spunea...

ohoho, la mai multe, dar nu prea multe, sa ai si timp de reflectie. Important e sa fie interesant, iar eu gasesc temele propuse exact ce lipseste din media pe banda rulanta din Romania. E unul din putinele bloguri romanesti pe care le citesc, si il prefer altor ziare romanesti, care nu fac decit sa imite media vestica care te spala pe creier.

Pe de alta parte, nu trebuie sa te chinui sa scrii in fiecare zi, ci doar atunci cind ai chef...spor si sanatate!

Dan Selaru spunea...

La mai multe.

Puiac spunea...

Va doresc sanatate si rabdare pentru a continua !
Pina la alegeri vor fi motive da a ajungen la 10.000.

chien spunea...

La mai multe!
Va invidiez sincer pentru o astfel de tinerete. Si in general pe toti cei care au prins acea perioada.

Vasile Popescu spunea...

De la "Lumea în care ne-am născut şi am crescut şi ne-am format noi, cei din generaţia mea(care nu e lumea comunismului" !!! (WTF?!) si pana la "îngrădite şi golite de conţinut."

Haide, bre, eu stiu ca mistificarea e arma de baza a bolșevicului, dar nici macar la articolul festiv nu puteai sa te abții de la baliverne? Probabil ca grupul-țintă căruia te adresezi sunt cei născuți după '89, care ar putea cumva să creadă că România (Republica Populară/Socialistă) era în vreun fel conectată la tot ce ai scris tu acolo. Că nu era.

Constantin Gheorghe spunea...

Popescu: nu-i crede pe toţi tâmpiţii care impun acum o variantă "oficială" a istoriei în comunism. Eu ştiu ce-am trăit. Făceam, la Slatina, muncă patriotică pe şantierul Casei de Cultură a Sindicatelor, ascultând la radio EL Metronomul lui Cornel Chiriac. Cu care am fost vecin, la Piteşti.
În anii '60-'70 au fost pline cinematografele de filme americane, engleze şi franceze, italiene. S-a tradus în prostie, era şi "Secolul 20", revista, dar şi colecţia "Romanul secolului 20". Puteai cumpăra Le Monde şi Newsweek la chioşc, Pif şi altele.
Puteai pleca afară, şi nu doar pentru că erai pe bune cu Secu. România era cea mai conectată ţară socialistă la dezbaterile de idei din Occident. Trebuia să te intereseze. Dacă visai doar mici şi bere, asta e! Îl crezi pe cretinul de Tismăneanu!

Adrian Teacă spunea...

Ei, cum naiba să te laşi? Sînt atît de puţini cei cu vitriol în condei... Mai vorbim după 5000!

vgeorgicas spunea...

@ Vasile Popescu
De ce bati cimpii ?
Romania tineretii noastre (a mea si a proprietarului blogului) era o Romanie frumoasa, demna, functionala, abia cosntruita, noua. Nu era perfecta. Nici o societatea nu este pefecta. Dar dreptul al munca, la viata, la instruire, la sanatate, la o locuina... adica mai tot ce face parte din drepturile fundamnetale ale omului (dupa definite vestica) era respectat.
Stii dumneata ce inseamna sa cresti doi copii cum trebuie, sa le asiguri instructie adecvata si sa speri sa aiba un loc de munca si sa-i vezi la 30 de ani ca nu au? Si incepi sa te intrebi unde ai gresit. Iar concluzia este una singura. Nu trebuia sa le dai valorile in care ai crescut tu: onestitatea, respectul fata de munca si fata de cel de linga tine, bunul simt si modestia!

corneliu.calota@gmail.com spunea...

la mai multe, draga Costele! asa cum evoca si Karakas, blogul tau este unul dintre cele mai originale si consistente din blogosfera romaneasca.
poate ar merita sa faca cineva o analiza a caracteristicilor generatiei noastre, cei nascuti in anii 50 si "forjati" in perioada de optimism si deschidere din anii 60-70. o analiza care ar trebui, ar putea sa le fie utila celor din generatiile mai tinere. dar superficialitatea "popestilor" formati in anii 90-00, ani de pospai cultural si moral este insa dezarmanta: unei astfel de analize nu ii vor acorda nici o atentie pentru ca nu le foloseste maine, nu le aduce un profit imediat. realmente, sunt ingrijorat de faptul ca noua generatie, increzatoare in succesul facil in viata si adoratoare ale personajelor vulgare gen basescu, este prizoniera short-termismului si nu este capabila sa perceapa nuantele. este dezolant sa te gandesti ca pe mainile acestei generatii va incapea lumea. si tara asta! pe mainile lor, si nu pe umerii lor, acolo unde, eventual, s-ar putea invecina cu capul!
pe de alta parte, dracu’ stie! poate noi gandim asa, in virtutea stravechiului conflict intre generatii…
iti doresc sanatate si tenacitate. keep going!
CC

Anonim spunea...

Felicitari! Si la mai multe!

Va multumesc pentru articolele pe care le citesc pe nerasuflate.

Ken spunea...

Felicitari si la multi, multi ani blogului!!!

Si, zau, nu cumva sa renuntati … Va citesc fiindca in vacarmul romanesc sunteti printre foarte putinii care au o privire patrunzatoare si limpede gratie orizontului inelectual divers si puterii de sinteza. Intr-o lume in deriva si tot mai haotica, gestul si disciplina de a scrie onest asa cum o faceti e un adevarat semn de patriotism, in opinia mea.
Si, sa nu uitam, din haos se nasc alte lumi, e semnul cert al schimbarii … acum induram durerile facerii si umbra dinainte de rasarit … Poate ca noi nici nu vom apuca rasaritul, ci doar convulsiile …
La urma urmelor, desi va impartasesc amaraciunea si multe dintre nostalgii, dupa inelepciunea rasariteana, astea sunt “vremurile interesante” … ; )

Toate cele bune!

casandra spunea...

Constantin, la mai multe postari! Eu, in fiecare dimineata, trec pe aici pentru "a ma privi in oglinda". Scrii bine si textele tale raman ca martori lucizi ai zilelor noastre. De mult timp nu mai cumpara ziare nationale, de ceva timp nu le mai citesc nici macar de pe net. Le prefer pe cele straine, cateva locale din cand in cand, ceva site-uri de stiri bine alese si cateva bloguri. Al tau este dintre cele dragi. Ramai aici si vorbeste-ne!

Doru spunea...

O confesiune care impune respect şi o aplecare a frunţii, în virtual, pentru un martor (de eroziune, echivalentul geografic pe care îmi place să-l caut rătăcind prin munţi)!
Toate cele bune!

Fluieratorul spunea...

La multi ani blogului, si dvs.! Scrieti, nu va lasati, si mai ales nu va deprimati si nu va intristati de prostiile care se intimpa in jur si de prostii care nu pot sa taca. Rabdare, tutun, curaj, beri bune, prieteni buni si sanatate!

asybaris spunea...

Felicitari pentru activitate. Poate un pic mai detasat si mai putine cuvinte tari oricate motive de enervare ati gasi. La mai multe.

pacos spunea...

Si la cat mai multe de-acum inainte.

Sunt zile in care, din cauza programului, nu reusesc sa va citesc. Sunt insa si zile in care intru aici de cateva ori. Pentru ca e unul dintre putinele locuri in care ai ce citi.
De aceea zic: nu cumva sa renuntati.
Multumesc.

chien spunea...

@ Corneliu Calota: nu foloseste la nimic sa generalizati si sa jigniti in bloc niste generatii pe care nu le cunoasteti. Oamenii sunt la fel, credeti-ma, indiferent de generatie. Nu exista generatie nascuta buna si generatie nascuta rea. Diferenta o face insa educatia primita in copilarie de la adultii din familie si din scoala. Daca ea lipseste, atunci degeaba dam vina pe televizor, pe politicieni sau pe copiii insisi. Nicio generatie nu se poate educa de una singura.

Cristina M spunea...

Da chiar, ce idee e asta sa renuntati? Si pe noi cei care gandim la fel , dar nu avem darul scrisului, cui ne lasati? Cand va citesc, in fiecare zi, parca ma citesc pe mine. La mai multe si sanatate.

Ovidiu Neagoe spunea...

Sper sa va pastrati motivatia de a scrie, pt. ca sunt oameni care va citesc si apreciaza ceea ce scrieti. Toate cele bune!

hm spunea...

Constantin, mă bucur că eşti! Mă bucur că scrii, că vezi, că-ţi pasă. Mă bucur că eşti mai om decît mulţi dintre noi.

De fiecare dată cînd m-am gîndit să mă las de scris s-a întîmplat acelaşi lucru: am cunoscut cîte un om - un om aşa ca tine - care m-a convins că merită să merg mai departe.