joi, 27 octombrie 2011

Statul, geambaş de fotbalişti?


Să văd dacă am înţeles bine: nişte instituţii private, care funcţionează după propriile regulamente, LPF şi FRF, decid, prin vot majoritar, dezafilierea "Universităţii Craiova", care, sub înţeleapta conducere a unui dement, Mititelu, s-a dus pulii de suflet. Respectiva echipă avea neşte datorii la stat, drept pentru care conu' statu', recte ANAF, i-a pus sechestru asigurator. Bunurile echipei, care nu are stadionul ei, nu are alte hangarale, sunt jucătorii. Practic, statu' român a pus sechestru pe nişte cetăţeni ai lui. Mişto, nu?

Prin dezafiliere, decisă, cum am spus, printr-un vot democratic, în structurile statutare de conducere ale celor două instituţii, jucătorii au devenit liberi de contract. Deci au dispărut "bunurile sechestrate", pentru că au plecat, fără bani, la alte echipe.  Iar acum Mircea Sandu şi Mitică Dragomir sunt chemaţi la DNA(de ce la DNA?) pentru sustragere de bunuri de sub sechestru.

Să ne imaginăm următoarea situaţie: U Craiova nu mai are voie să joace, dezafiliată fiind. Dar jucătorii nu sunt liberi de contract. Se apuca Bejenariu să-i vândă, să-şi recupereze ANAF banii de la Mititelu? Are acest drept? E şi impresar de sportivi? Să zicem că nu poate, sau nu ştie să-i vândă. Ce face? Le plăteşte ANAF contractele? Le dă ajutor de şomaj? Îi lasă muritori de foame? 

Nu zic că Dragomir şi Sandu nu sunt nişte şarle. Dar, prieteni, au jurişti infinit mai buni decât ţuluşii din dotarea DNA. Tot circul ăsta nu face decât să ridiculizeze şi mai mult un stat care a ajuns bătaia de joc a unor nebuni, care, din prostia noastră, ne conduc.  

Un comentariu:

Valentin Berceanu spunea...

E genial! Caragiale nu putea imagina un scenariu atit de complet.

Comunism la maxim! Totul pentru stat! Ce conteaza ca avem regulamente de functionare si proceduri, sa platesti taxa la stat, e clar? Daca realitatea din hirtiile DNA nu corespunde cu realitatea fizica, esti vinovat de evaziune, stai la pirnaie.

Oarecum imi vine in minte o situatie aberanta vizavi de politica locativa din URSS-ul anilor '20 in care chiria si cheltuielile comune erau distribuite tinind cont de ocupatia chiriasilor si daca scria ca esti comerciant particular, nu conta citi bani faceai, erai trecut la barem cu sume imense.