duminică, 30 octombrie 2011

Câteva lucruri banale despre Bucureşti

Scriam, într-o postare de pe celălalt blog, "Atunci şi acum", despre câteva fotografii din Bucureştii anilor '60,  mai precis din 1968, găsite pe blogul "Volga neagră". Am încercat să fotografiez aceeaşi zonă, cam din aceleaşi poziţii pe care le-a folosit, în urmă cu 43 de ani, fotograful anonim(până acum). N-am reuşit mare lucru. Zona s-a schimbat în rău, deşi, cu excepţia unei staţii de benzină, nu s-a construit nimic. Doar că uriaşe panouri publicitate îţi obturează perspectiva. Clădirile s-au degradat, magazinul "Sora" stă să cadă, restul clădirilor sunt coşcovite, parcul din jurul "Policlinicii CFR" este invadat de boschetari, care locuiesc acolo, l-au umplut de gunoaie. La doi paşi de parc s-a investit într-o fântână arteziană, care dă ca nuca în perete cu mizeria din jur. O zonă care ar putea fi reprezentativă pentru o capitală europeană, arată ca una din Africa.






Bani ar fi. Dar sunt investiţi la futu-i pomana, fără cap, şi fără gust. Nimic nu se mai leagă: fiecare are câte o părticică din zonă: primăria generală, primăria de sector, CFR, Ministerul Transporturilor, Metrorex, companii private. Fiecare face fix ce vrea, când vrea, cum vrea. Nimeni nu-i responsabil de nimic, nimeni nu gândeşte ansamblul, ci doar pentru bucăţica lui. Şi dacă sunt şi din tabere politice diferite, s-a terminat! Se alege praful!


Am trecut şi peste Pasajul Basarab. Arată în continuare bine, nodul ăla inter-transport e aproape finalizat, puteţi vedea şi lifturile. Doar că...Doar că lucrurile nu se pot finaliza, pentru că ăia de la Gara de Nord(a se citi madam Boagiu) nu-şi dau acordul pentru construirea trotuarelor rulante, gândite pentru a-i duce pe cei care folosesc trenul, cu bagaje cu tot, la şi de la staţia de tramvai de pe pod, via lifturi şi scări rulante. De ce să nu-i punem o talpă lui Oprescu, pentru ca apoi să-l putem înjura că n-a terminat pasajul?


Dacă e soare şi vremea frumoasă, blocurile reabilitate şi vopsite de Chiliman arată chiar bine. Poate că la sfârşitul operaţiunii, deşi blocurile(copacii) au să fie şi mai banale(da, ştiu, nu e bine!) decât erau la inaugurare, ansamblul(pădurea) să arate frumos. O să vedem pădurea, şi o să uităm de copaci. Se poate şi aşa...


Ce mă enervează cel mai tare este reclama agresivă, făcută pe panouri uriaşe, care fragmentează spaţiul, îl obturează, în face adesea hidos. Nu ştiu cum poate fi rezolvată problema asta, care a ajuns o boală pentru oraş. Poate s-o găsi un ac şi de cojocul publicitarilor, cum se pare că s-a găsit pentru cablişti. Dacă şi-ar lua şi toate cablurile părăsite pe stâlpi, ar fi şi mai frumos. A, uitam: revin puternic "parabolicele", antenele celor care dau programe tv pe satelit. Altă plagă, alte mizerii care schimonosesc faţadele. Pentru una dintre belele nu vom găsi însă rezolvare: schimbătoarele de căldură ale aparatelor de aer condiţionat. Care vor fi tot mai multe în viitor. Vechile locuinţe nu pot fi modificate pentru a introduce aer condiţionat centralizat, cele noi, cu rare excepţii, apelează tot la soluţia unităţilor individuale. Şi nici măcar nu găsesc soluţii arhitectonice să le ascundă, sau să le integreze cumva în designul faţadelor.



Şi asta este tot politică, până la urmă. Pe care n-o face nimeni. Sau, când o face, ori e incoerentă, ori mai bine s-ar abţine. Deşi, cu puţin interes, Bucureştii n-ar fi un oraş atât de îngrozitor.  

Niciun comentariu: