Văd că se face mişto cât încape de mişcarea "Ocupaţi Wall Street!" şi de aşa-zisul ei eşec în a mobiliza oamenii, de faptul că nu are un program sau lideri. Eu zic că miştocarii se cam grăbesc. Mişcarea asta este pe principiul bulgărelui de zăpadă, şi se va alimenta cu participanţi pe măsură ce "austeritatea" va face şi mai multe victime, peste tot în lume.
Sigur, o revoluţie nu e aia care se transmite în direct la televizor. O revoluţie este o schimbare radicală de sistem. Care nu trebuie să se producă obligatoriu în mod violent, deşi violenţa este în ADN ul ei. Până şi cele mai paşnice "revoluţii" au avut şi episoade violente. Schimbarea radicală cere timp, oricât de curios ar fi acest lucru. Noi credem că revoluţia este un soi de satâr, cu care tai şi gata! Nu e aşa.
Cred că suntem în faţa unei revoluţii, iar ideea ei de bază este aceea că un sistem, capitalismul, a eşuat, aşa cum a eşuat socialismul. De fapt, eşecul comunismului a amânat eşecul capitalismului, deşi comunismul nu era decât o variantă deviantă a capitalismului.
Problema este că în 1989 cei mai mulţi au considerat că cele două erau atât de radical diferite, încât capitalismul a fost alternativa obligatorie la comunism. Acum vedem că ar fi trebuit să ne gândim la o alternativă la amândouă, ceea ce n-am făcut. De asta cei din stradă nu pot spune deocamdată cu ce se poate înlocui capitalismul. Asta nu-l face pe el, pe capitalism, indispensabil şi de neînlocuit. Doar că alternativa se construieşte acum, se naşte greu şi adesea haotic.
Evident, noul sistem, oricât de revoluţionară ca fi schimbarea, va conţine, cu siguranţă, şi elemente ale vechiului sistem. În orice schimbare există şi o continuitate. Depinde doar de noi ce luăm în noul sistem.
De fapt, ceea ce vedem în stradă sunt doar unele dintre forţele schimbării. Depinde cum vor fi însumate aceste forţe, pentru ca să nu ne găsim în situaţia în care rezultanta lor ar fi zero. Nu cred că lumea ar accepta un astfel de eşec. Inteligent ar fi ca aceia ce decid cu adevărat la nivel naţional şi global să ţină cont de nemulţumirea exprimată de mişcări precum "Ocupaţi Wall Street !", să asocieze astfel de mişcări la elaborarea unui proiect de schimbare, pe care să-l şi aplice.
Numai că din ceea ce vedem şi din partea guvernelor, şi din partea actorilor economici, şi din partea unor instituţii internaţionale, rezultă doar existenţa un efort disperat de prezervare a actualului sistem, fără nicio schimbare de fond. Este un fel de a turna gaz peste focul mocnit al revoltei. O revoltă care nu se manifestă încă foarte violent, dar care există, şi se întinde în corpul social.
Să nu ne surprindă dacă, peste ani, acest moment va fi prezentat în manualele de istorie drept Noua Revoluţie Socială din Octombrie. Pentru că, inevitabil, toate revoluţiile se reflectă şi structurează spaţiul social. Socialul este motorul lor, până la urmă, iar economicul combustibilul care-l alimentează.
De urmărit: vin vremuri interesante.
6 comentarii:
E foarte bine ca miscarea nu are lideri. E plina lumea de lideri si uite unde am ajuns cu ei. Lipsa lor e un avantaj, nu au pe cine aresta, nu au pe cine cumpara deci miscarea e mai greu de anihilat. Nu au cu cine negocia si nici nu ii pot aresta pe toti. Programul va veni si el probabil, pe parcurs.
Se face misto de ei pentru ca miscarea este plina de niste idioti care habar nu au cu ce se maninca viata in comunism pentru ca nu l-au trait, dar il idolatrizeaza de la distanta. Se face misto de ei din doua unghiuri, primul este cel al naivitatii lor cum ca l-ar fi apucat pe Dumnezeu de un picior cu ideologia lor si al doilea este cel al futilitatii lor pentru ca, in nici un caz, in urmatoarea suta de ani nu va mai triumfa comunismul in lumea vestica oricit s-ar sugusa unii si altii.
Occupy Wall Street nici nu mai conteaza pentru ca a fost depasita cu mult.
Miscarea a devenit occupy USA cu ramificatii internationale, poate de aici si furia unora care inteleg ca nu au de a face cu un grup controlabil prin metode febeiste, cum se procedeaza cu asa-zisii antiglobalisti de strada. Nu e compusa din fraieri "adulatori" ai comunismului ci din oameni inteligenti, preocupati sa nu cada in capcanele statului politienesc tot mai nervos si purtatori ai unor idei forta care nu convin deloc stapinitorilor actuali. Idei care ar aduce intr-adevar o revolutie pasnica si graduala.
Care sint aceste idei? Se pot afla de pe internet cu conditia deplasarii atentiei de la propriul buric (activitate onorabila si anticomunista altfel).
http://www.riscograma.ro/4955/ocupati-baieti-orice-numai-ocupati/
"deşi comunismul nu era decât o variantă deviantă a capitalismului."
Un citat de pus in ramă, prin inepția sa.
Autorul se face că nu înțelege faptul evident că socialismul corporatist în care trăim nu înseamnă capitalism.
"Socialismul corporatist" se numeste fascism de vreo 80-90 de ani. Sigur ca trotskismul, adica forma initiala de comunism si care s-a dorit finala (precum o "solutie") se gaseste foarte bine reprezentat in occidentul de astazi si are afinitati puternice cu fascismul (doar si Mussolini a fost intii socialist - prin amanta).
Parafrazind, sa dam cezarului ce si-a insusit, chit ca nu i se cuvine, fiind obtinut prin furt, si sa recunoastem ca tehnica de control s-a perfectionat in toata aceasta vreme, "sinteza" a tot ce a fost mai rau aproape ca s-a incheiat. Acum e timpul ca monstruozitatea sa crape. Poate ca ratiunea va invinge lacomia dupa aceea. Poate.
Trimiteți un comentariu