Deci problema României, expusă de Pulimea Sa, Încrucişătorul, nu e cum dăm drumul economiei, ci de la cine ne mai putem împrumuta. Ceea ce dovedeşte un grad de inteligenţă economică care-l califică în galeria viitorilor lauraţi ai premului Nobel pentru prostie. Care rimează cu economie, iar realitatea ne demonstrează că economia, ca ştiinţă, devine tot mai mult o prostie. Iar de prostit, ne prostim cu tonţii!
Isărescu s-a dus să se întâlnească, la Parlament, cu aleşii care susţin Guvernul. I-a asigurat că BNR poate susţine leul. Ei, şi ce dacă? Cât pot dura rezervele alea valutare ale BNR, dacă nişte unii pun ochii pe noi, cum ne averizează Franks? Nu e mai bine la leul să fie susţinut de performanţele economiei, în loc să cumpărăm scump bani de la alţii, pentru a menţine artificial cursul unei monede care nu reflectă realitatea din economie?
Apropo de zisele lui Franks: erau nişte dobitoci care mă înjurau că întrebam "cine sunt pieţele"? Bine, mă înjurau pentru răspunsul meu. Iată că musiu Franks mă confirmă: nu există peţe, există doar nişte unii cu fooooooaaaaaaarte mulţi bani, vezi ce zicea recent NYT despre banii care zac în băncile americane, şi pe care nu au cui îi "vinde", care umblă după chilipiruri. Distracţia la modă este acum să atace statele, fiind mână în mână cu agenţiile de rating, şi cu politicieni cretini şi lacomi. Pieţele alea neutre şi impersonale, aproape de dumnezeire, nu există, sunt căcat pentru mintea proştilor. Un mecanism obiectiv, ca să zic aşa, care are drept menire să pună în legătură cererea cu oferta, nu "cauta vulnerabilitati si tari vulnerabile. Iar atunci cand le gasesc, le ataca iar tarile devin expuse unor mari probleme." Asta fac oamenii. Şi uite aşa se duce pulii de suflet una dintre ipoteze de bază ale "ştiinţei" economice! Papagalii sunt rugaţi să-şi tragă singuri palme!
Nu banii sunt problema în criza asta. Ci modelul economic. Care s-a epuizat, nu mai funcţionează. Degeaba ne iluzionăm: într-o lume iraţional globalizată, nimeni nu-i la adăpost. Supravieţuim cu toţii, sau o mierlim cu toţii. Deocamdată facem tot ce ştim: cretine jocuri de putere. Nimeni nu mai poate domina lumea, nimeni n-o mai poate salva. Degeaba ne uităm spre China, spre SUA, spre Germania sau UE, spre ţările emergente. Toate sunt în criză. Şi sunt în criză pentru că au ajuns să fie dominate de "pieţe". Adică de indivizi lacomi şi iresponsabili, care vor bani mulţi, fără efort, pe loc. Oameni pentru care nu mai contează nimic, şi pentru care viitotul, ca şi trecutul, nu au sens. Pentru ei nu există decât "acum".
E deprimant să vezi zbaterea penibilă a puternicilor lumii, în G 20, şi a puternicilor Europei, în summituri fără număr, care nu pot nimic în faţa acestor mai mult sau mai puţin anonimi, care se pişă în capul lor, şi-şi bat joc de toată lumea. Despre asta este vorba în criza asta: despre neputinţa noastră în faţa lăcomiei şi determinării acestor derbedei, care-şi zic "pieţe". Dogma a distrus imaginaţia, sensul progresului, viitorul nostru. Restul sunt amănunte...
2 comentarii:
Lucrul asta se tot vede venind de prin anii'80 incoace. Bine zis, s-a dus naibii sensul progresului...
Eu nu pot sa diger asta, ca mi's inginer din vocatie, din tagma meseriasilor progresului tehnic. Sint in fiecare zi si in fiecare moment din zi siderat de realitatea lumii in care traim: pina la un punct am crezut, cu naivitate, ca toata lumea munceste pentru progresul de orice fel, ca mine, si realitatea imi da mereu si mereu peste ochi.
Nu m-am deprimat inca, dar ma intreb ce dracu sa fac in restul vietii mele... Am vazut acum ceva vreme un documentar despre viata in Baghdad, in care diversi oameni povesteau ce au fost ei, cum au trait si ce-au facut inaintea primului razboi din Golf (al lui Bush Sr.), si ce-au devenit in "libertatea" recent cistigata, dupa toate cele intimplate. In film era descris si cazul unei femei in virsta, care gatea la vatra, in vase de lut, fara curent electric si apa in casa. Femeia fusese profesor universitar inainte de cele razboaie, cu viata decenta, casa mare si eleganta, familie numeroasa, masina, servitori, si ajunsese practic sa traiasca din ajutoare si cersetorie, cu sotul nebun si care mai erau in viata din copii ba fara miini, ba orbi, ca vai de capul lor, intr-o familie in care numai ea mai era intreaga la cap si la corp, intr-o saracie extrema. Asta s-a intimplat acolo cu unii oameni, se poate intimpla oriunde, astazi poti sa fii ceva si miine sa nu fii nimic, si nimanui nu ii pasa.
De fapt, e o iluzie ca avem dreptul la un viitor, asta credem noi, dar in realitate poate sa vina oricine cu suficienta putere peste noapte si sa rada pe oricine altcineva de pe fata pamintului, cu sau fara vreo justificare.
Aici avea dreptate o vecina de-a mea din copilarie care zicea ca in viata asta e mai bine sa fii naiv sau insuficient la minte, ca sa nu-ti dai seama ce ti se intimpla si sa fii "fericit", ca altfel, daca-ti dai seama ce si cum, n-ai cum sa nu suferi. O mizerie de lume. Am mai spus ca nu sint deloc incintat de vremurile cu care sint contemporan...
@ Fluieratorul
N-ati fi fost mai incantat nici in alte perioade istorice. Doua razboaie mondiale si o criza au distrus exact la fel vietile atator milioane de oameni, au modificat harti, au schimbat din temelii lumea celor care au trait atunci. Iar mai inainte ce-ar fi de regretat, satele cu analfabeti si rascoale, epidemiile, alte si alte razboaie?
Eu nu vad de ce e dominatia pietelor e privita ca un dat natural, un uragan atotputernic fata de care toata lumea nu poate decat sa se teama si sa se jeleasca. Nu sta in puterea statelor sa reglementeze pietele, daca se unesc si aplica aceleasi reguli? Ba da! Este cumva tot globul dependent de banii marilor speculatori, moare economia europeana sau americana daca se impun niste reguli de bun simt? Da' de unde. Si atunci?
Trimiteți un comentariu