miercuri, 25 august 2010

Vitrina spartă



Ce a dus la prăbuşirea comunismului? Păi, dacă e să fim oneşti, atractivitatea occidentului n-a stat în "democraţie", "drepturi şi libertăţi", ci în "statul social", în "statul bunăstării". El a fost vitrina care a luat ochii proştilor din Est.  Acum vedem că vitrina aia era doar temporară, că adevărata vitrină abia acum ni se dezvăluie: şomaj de masă, flexibilizarea muncii, privatizări în masă, polarizare şi inechităţi economice crescânde, excludere socială, xenofobie, rasism, limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, democraţie de faţadă, şi lista ororilor e lungă.


Ambele sisteme au fost, şi cel învingător este, opresive pentru cetăţeni. Cel "comunist" a practicat o opresiune brutală, în faza de consolidare, ca apoi să treacă la o opresiune mai rafinată. Cel "capitalist" devine acum tot mai brutal în opresiunea lui, pentru că se simte călare pe situaţie. Dacă vitrina "capitalistă" a catalizat rezistenţa împotriva opresiunii în Est, acum cine mai poate juca rol de catalizator împotriva opresiunii? 

Nu am văzut niciun intelectual public care să ia poziţie împotriva modificărilor Codului Muncii, spre pildă, care este un mare pas înapoi în timp, către originile capitalismului. Societatea civilă este, de fapt, o formă de parazitare a sistemului politic, o prelungire a lui adesea, care în loc să fie o contraputere, este, se visează un substitut al puterii. 

Lucrurile nu au cum sfârşi bine. Există o credinţă aproape religioasă în capacitatea sistemului de a se auto-regla, de a se auto-regenera. Nimic mai fals, în opinia mea. Sistemul este din ce în ce mai dezechilibrat, zguduit fiind de crize cu repetiţie, la intervale tot mai scurte, care nu-i mai lasă timp de respiro. Ruptura, când va veni, va fi extrem de dramatică şi de plină de consecinţe. Şi observ o nepermisă lene intelectuală în imaginarea unor alternative plauzibile la actualul sistem. Din păcate...


UPDATE: Am găsit la prietenul Beranger pe blog asta: " First, a distinction: I think the term "western governments" is too generic. I think what you mean by this term is "anglo-american" governments" (ie, UK, US, Australia etc). The trajectories of some other western governments (Germany is the prime example) are quite different from these.
In my opinion, the most obvious difference between the Anglo-Americans and Germans is, the first willingly dumped its industry, while the other kept it. And I think more than anything else this was a Psychological decision. US-UK part of this story is partially touched in some of your documentaries, especially the "Mayfair Set".

I went as a Ph.D. candidate in engineering to US in 1993. For me, the guy from a third world country, US was the country of firsts: Airplane, transistor, plastics, travel to moon, PCs, microprocessors, you name it. But I immediately became aware that Americans are no longer excited by technology anymore. Approximately %70 of M. Sc and Ph. D. students in engineering were foreigners, especially Chinese and Indians, but also Turks like me. Most older engineering professors were Americans, but they were increasingly replaced by younger foreigners. It seemed US was no longer sufficient to itself in terms of engineering talent.

Then I've learned that US had a current account deficit. This really blew me of. How could such an advanced country have a deficit in international trade?

Then I have noticed that the upstate NY town I was living in was like an industrial graveyard. Apparently, it was very active until 1970's but then it suddenly collapsed. There was a lot of deserted factories around with broken glass and locked doors. This incident was so recent that most townspeople can point to the factory buildings in which they once worked. But when pressed to give reasons for the change, they only gave very superficial, single sentence reasons.

Then I noticed that this was a set pattern for the whole north-east US. Mainly the steel industry, but also a lot of other industries, folded in early 80's.

I have tried to find books about the causes of this massive social event. What I managed to find was pitiful. At that time there was the Titanic craze, and bookshelves were groaning under Titanic books. In contrast, there was virtually nothing about the sinking of US industry. Apparently the whole thing went down unmourned, and much less noticed than Titanic. No author find it interesting enough to collect thousands of small narratives and fuse it into a coherent, unified story which analysed the reasons. I still find this disinterest as the most interesting part of the story.

When industry is gone, a way of thinking, a culture and a whole psychology goes together with it. If you want to understand what I'm talking about, just look at the pages of an issue of scientific american magazine from 19th century. There you will see the pride of the yankee inventor. What is gone is this. And no conspiracy theory there, they killed it themselves, consciously or unconsciously. At one point they thought it so worthless that they dumped it to china. I regard this as the most stupid incident of their history.

Culprit? I strongly feel some of it is related to 60's counterculture. But the collapse of US industry is as mysterious as its birth. At least, for me. What is certain is that US passed a point of "revaluation of all values" in early 70's and they decided they didnt want their industrial heritage anymore. And with typical american single-mindedness, they jettisoned their industry in one generation, which took their ancestors centuries to create. Without giving it a second thought.

One may say that still all new things still come from US. . For example, a whole new world of virtual reality (3d computer games, animated movies etc) just came into existence ex nihilo in 1980-90's. But I believe most of this is the inertia of a huge and once a very fast ship, whose engines are not working anymore. This inertia is still immense and very respectable. But it is inertia.

Why %58 of the new wealth went to top %1? Because in the new economic system the bottom %99 is not needed anymore. But this, like all economic results, is a consequence. American society of today is a non-producing society. No production, no wages to the bottom %99. If you dont count turning meatballs in McDonalds, that is.

I think the Germans and the Japanese at the end of WW2 were in much better shape. Yes, they also had no production, but they had the culture of production. Hence they very quickly created a very sophisticated industry within 10 years. Unfortunately what americans willingly forgot is exactly this culture.

I guess American ruling elites are quickly waking up to this fact. The invasion of Iraq and the struggle to control oil areas are partly a result of this wake up."


Poate ne punem şi noi problema asta. Că şi Românica a ajuns un deşert industrial şi a uitat să mai producă... 

21 de comentarii:

Béranger spunea...

Hehe. Eu îi corectasem turcului procentele (în Turcia, moştenire arabă, procentele se pun în faţa numărului, nu după acesta).

cristi spunea...

V-aţi întrebat de ce e aşa la modă anticomunismul chiar dacă nu mai există nici o şansă, oricât de îndepărtată, de revenire a sistemului comunist? Păi e simplu: indivizi ca Tismăneanu, Preda & co. au nevoie de o măciucă retorică să dea în cap oricui are idei cât-de-cât de stânga. Ceea ce lipseşte intelectualilor publici adevăraţi este curajul, sunt intimidaţi de măciuca etichetării ca "marxişti", "comunişti", "socialişti" sau doar "de stânga" pentru că toate astea au ajuns cuvinte murdare. Este ceea ce s-a întâmplat cu "liberal" în America (de fapt echivalent cu social-democrat în Europa), puţini au curajul şi caracterul să îşi spună aşa (P. Krugman şi R. Reich sunt excepţii fericite). O propagandă susţinută a reuşit să scoată stânga în afara ferestrei Overton şi e nevoie de cât mai mulţi oameni credibili care să afirme deschis că sunt de stânga. Faptul că PSD şi-a clarificat poziţia e încurajator dar mai trebuie să ne convingă că sunt serioşi având în vedere precedentele.

Faptul că lumea anglo-saxonă şi-a abandonat industria e probabil cea mai mare tâmpenie care au facut-o vreodată şi e cauzată de idei esenţialmente rasiste: le dăm ălora din lumea a treia industria noastră să facă munca de jos şi noi ne ocupăm cu "informaţia", adică cercetare, dezvoltare, management, finanţe. Că ăia sunt de rasă inferioară şi nu vor fi capabili de R&D şi management propriu şi vor fi întotdeauna dependenţi de finanţele altora. Toată afacerea a ieşit cum nu se poate mai prost...

Subscriu în totalitate la ideea că există o credinţă cvasi-religioasă în capacitatea sistemului de a se autoregla şi autogenera. Criza este tocmai ceea ce ne poate salva distrugând această religie. Dar pentru asta avem nevoie să apară un F.D. Roosevelt înainte să inceapă să apară hitlerii. Obama era o speranţă dar se pare că deşartă.

Karakas spunea...

Interesanta perspectiva despre cultura industriala. Totusi, nu pricep de ce ar fi voit constient sa scape de ea. Sa fi devenit americanii prea lenesi in societatea cu caini cu covrigi in coada?

Dar are dreptate cind asociaza pe englezi:astia au tinut trena americanilor non-stop, si cu ei o sa se scufunde de git. Daca nu incep americanii sa visleasca din nou.

geomarz spunea...

Credinta in autorglarea pietii, eu am senzatia ca nici nu exiata. Asta este text bagat in ochii prostilor de niste panglicari.
"Lasa-i pe aia sa bata cimpii cum or vrea ei despre bazaconia asta, dar NUMAI asta iar noi sa ne vedem de lae noastre". Adica sa eludam piata sa sa facem ce vrem, in traducere.

Florian Liviu spunea...

Aşa cum a arătat Hilferding în lucrarea Finanzkapital şi apoi Lenin în celebra sa broşură Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului (1916) începând cu sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 capitalismul mondial a intrat într-o noua etapă evolutivă, calitativ diferită de precedenta, caracterizată prin înlocuirea liberei concurenţe cu dominaţia monopolurilor (corporaţiilor). Analiza lui Lenin distinge cinci trăsături fundamentale ale imperialismului:

1) concentrarea producţiei şi a capitalului atinge o treaptă foarte înaltă şi duce la crearea marilor monopoluri, care are un rol hotărâtor în viaţa economică;
2) fuziunea capitalului bancar cu cel industrial şi formarea, pe baza acestui „capital financiar“, a unei oligarhii financiare;
3)exportul de capital ia tot mai mult locul exportului de mărfuri şi capătă o însemnătate deosebit de mare;
4) formarea unor uniuni monopoliste internaţionale ale capitaliştilor care împart între ele lumea;
5) terminarea împărţirii teritoriale a globului pamântesc între cele mai mari puteri capitaliste

In zile noastre lupta imperialismelor naţionale a luat sfârşit, trecând prin doua războaie mondiale, odată cu unirea lor sub hegemonia autoritară a Statelor Unite. Planeta este îngenunchiată de hiperimperialism (termenul îi aparţine lui K.Kautsky şi înseamnă în concepţia sa unirea tuturor imperialismelor într-unul singur.)
Exportul de capital –aşa numita globalizare- se desfăşoară azi absolut nestingherit în forma sa mutantă care presupune relocarea în întregime sau parţială a unor ramuri sau sectoare industriale de la centru către periferie urmând legea profitului maxim.
Capitalul poate fi acum plasat aproape oriunde pe glob, după criteriul costului minim de producţie, deoarece acesta este în absolută siguranţă apărat de structurile militare şi politice ale hiperimperialismului: NATO, Forţele Armate Americane, Uniunea Europeană, etc. Numai există zone neutre, nealiniate sau independente pentru că acestea nu mai pot jongla între imperialisme mizând pe echilibrul puterilor.
Observăm, deci, că procesul de dezindustrializare al Occidentului este numai aparent, în realitate avem de a face cu o nouă forma a exportului de capital facilitată de dominaţia poltică şi militară a întregii planete.
Fireşte că aceasta presupune exploatarea nemiloasă, la sânge a celor ce însufleţesc aceste capitaluri şi le pun în mişcare, precum şi un transfer imens de bogăţie de la periferie către centru, către elita conducătoare a hiperimperialismului. Procesul are un efect negativ şi asupra clasei muncitoare occidentale care sub presiunea şomajului masiv este nevoită să dea înapoi atât din punct de vedere politic cât şi din punctul de vedere al standardului de viaţă.
Cât priveşte România, dezindustrializarea sa este cât se poate de reală şi de negativă, pentru că noi nu exportăm capital ci aşteptăm cu mâna întinsă ca nişte milogi venirea capitalului străin. Vrem să ne mântuim prin exploatare.
Se observa destul de uşor rolul hărăzit ţării noastre de strucura hiperimperialismului, cel de periferie fără importanţă.

Anonim spunea...

Presa "de acolo" spune altceva.

http://finance.yahoo.com/news/Lack-of-skilled-workers-rb-1457929627.html?x=0

Citate care ar face invidioşi pe mulţi de pe la noi:

- "skilled plumbers can make upwards of $75,000 a year"

- "Examples of successful, targeted migration include an Ohio shipbuilder that brought in experienced workers from Mexico and Croatia, and a French metal-parts maker that hired Manpower to find welders in Poland"

Mai bine zis industria "lor" nu numai că nu se arată dispusă să moară, dar vrea mai mulţi meseriaşi antrenaţi şi calificaţi decât poate găsi.

(Eu cunosc problema în mod direct, se pot vedea mulţi meseriaşi de la noi care au lucrat pe perioadă determinată în SUA sau Germania: petrolişti, electricieni, muncitori portuari, muncitori la construcţii navale etc. Dacă ar şti mai mulţi dintre ei englezeşte cât să se facă înţeleşi, ar fi fost "căpşunari de lux" până acum. Pe marinari nu-i mai punem la socoteală.)

Nu e Dracul chiar aşa de negru pe cât ar vrea unii să creadă. Mai degrabă e un Drac maro şi slinos, adică de culoarea şi aspectul ....ghici cui :)

Constantin Gheorghe spunea...

Poate n-o fi dracul atât de negru. Dar mă gândesc că nu-i găsesc pe ăi cu experienţă, nu pentru că e cererea mare, ci pentru că ei nu mai există, motivul fiind că nu are cine-i pregăti. Dacă ne gândim că România importă sudori în mediu de argon, spre pildă, din Ucraina, ai zice că duduie industria românească. Duduie pe dracu'! Pur şi simplu nu a mai pregătit nimeni aşa ceva, ăia de ştiu să lucreze au murit, au ieşit la pensie sau lucrează în Occident. De ce n-ar fi acelaşi lucru şi în America?

je spunea...

comentariu pe text
paragraful 1
intrebare: doar "statul social"din vest?, nu cumva si puncte de presiune specifice actiunilor acoperite? si asta din cauza ca mamaliga nu are orisicum sa faca explozie?
ni se dezvaluie abia acum ca capitalizmul este naspa, dar ATUNCI stiam ca comunismul nu merge. si nici acum. daca crezi ca comunismul merge, goto cuba/coreea de nord, si inalta slava cui vrei tu.
paragraful 2
opresive amandoua, nu?
scazand unul din altul ne ies vo 20 la 50 milioane de oameni morti mai mult in comunism. sorry, nu merge rationametul
paragraful 3
pentru ca intelectualitatea de stanga e un oximoron in romania
paragraful 4
evident, se cere o noua revolutie. comunista, dupa parerea ta. inchipuieste-te in '945, proaspat scapat de bestiile naziste. vine '948 scapam de bestiile burghezo-mosieresti. cine e in mare probabilitate sa intre la ocna? nu cumva si tovarasii de drum? idiotii folositori, citandu-l pe lenin? succes, dream on. desi pe la varsta matele, aburii rosii fac rau. foarte.

Constantin Gheorghe spunea...

Je, vezi că nu socoteşti bine! La capitolul morţi, capitalismul dă clasă comunismului de departe! Dar nu despre asta discutam noi, şi nu despre revenirea "comunismului". Eu mă topesc după idioţii cu creiere spălate, care reacţionează precum câinii lui Pavlov când cineva critică capitalismul(cacofonie voită şi justificată!). Aşa reacţionau şi trepanaţii de până în 1989 când critica cineva socialismul. Şi fără critică socialismul s-a dus pulii de suflet. Poate învaţă ceva din asta admiratorii necondiţionaţi şi fanatici ai capitalismului.

bladhaund spunea...

Constantin Gheorghe, problema ta majora pe acest blog "este doo":
1. desi te distantezi de comunism/socialism (in comentarii), din articole se vede o apropiere;
2. desi ai fost invitat in repetate randuri, atat de subsemnatul cat si de alti comentatori sa prezinti ideologia ta (evident novatoare, din moment ce respingi toate sistemele din prezent), nu ai fost capabil sa prezinti aceasta ideologie; ba, din contra, ai afirmat uneori ca nu esti suficient de specialist si de calificat ca sa poti produce o astfel de ideologie.

Asa ca eu nu inteleg: tu sustii vreun sistem, vreo idee constructiva, sau doar esti si tu contra, din prinţipuri?

Te rog, nu-mi face deliciul de a raspunde cu o mojicie sau cu injurii, asa cum ti-e mai la'ndemana, incearca un articol constructiv despre cum vezi tu situatia. Repet cuvantul cheie: constructiv.

Anonim spunea...

Revenirea "comunismului aşa cum a fost el aici" (adică altfel decât în URSS şi mult mai rău) nu e dorită de niciunul din cei care l-au construit, fiindcă tot "ei" l-au făcut să se ducă la 2 metri sub pământ în Ghencea, împreună cu Şeful său cel Mic şi Creţ.

Însă aşa cum spunea un renumit banc cu ruşi moderni, dacă tot ceea ce s-a spus despre socialismul/comunismul estic era fals, în schimb tot ceea ce s-a spus despre capitalism era adevărat. Iar cei care au crezut cu adevărat în "nobilele idealuri", printre ei la loc de frunte Şeful cel Rânjit, nu au abandonat niciodată credinţa în ele, indiferent de ceea ce au făcut în practică, şi au dorit pieirea capitalismului. Ceea ce nu ştiau ei era că diferenţa între capitalism şi râie stă în faptul că pentru râie există medicamente, iar pentru capitalism nu :D

Andrei Gheorghe spunea...

In lume mor aprox 1 milion oameni pe an din cauza malariei, in tari sarace si capitaliste. Aici vorbim numai despre malarie (boala tratabila, medicamente f ieftine). Dar mai exista si tuberculoza, hepatita, infectii fel de fel. Asta fara sa socotim mortii din razboaiele pornite de capitalisti.

Gulagul capitalist nu este inconjurat de sarma ghimpata dar exista si este cel putin la fel de atroce ca cel sovietic.

Bombanelile referitoare la mortii din comunism (la 20 de ani dupa disparitia sistemului) si care ignora complet genocidul in desfasurare, in mod evident, reprezinta dovada de retard mintal sever. Parerea mea este ca unii mai asocieaza si rea vointa.

Fluieratorul spunea...

Oliver James, "Afluenza", o lectura interesanta in ultimele saptamini. Ca sa vedem de ce se lasa oamenii prada manipularilor.

Si in Romania, ca si in SUA dupa care ne-am tot tinut ca gaia matu', ca doar, doar o sa ne alegem toti cu vreun Southfork Range, 95% din populatie este ne-necesara modelului economic actual pentru altceva decit "carne de tun". Turcul a zis foarte bine de ce.

geomarz spunea...

Din ciclul "BINEFACERILE CAITALISMULUI NEOLIBERAL"
In urma cu vreo 10 ani, daca nu ma insel, in jungla africana au "disparut" cam un milion de oameni intr-un conflict local.
In fiecare zi, mor de PNEUMONIE (nu de nu stiu ce boala cidata si fara leac)la nivel mondial, 35 000 de copii.
In Bangladesh, acum, se moare pe capete prin entrocolita acuta si inanitie. Sinistrati niste zeci de milioane de oameni.
Pentru filarioza (boala endemica in Africa cu mortalitate si morbiditate imense)NU se produce NICIUN medicament nu pentru ca nu ar exista vreo molecula activa ci petru ca este PREA IEFTINA.
Africii de Sud si Braziliei, unde SIDA este endemica, li s-a INTERZIS sa-si produca propriile medicamente, cu 1/10 din pretul la care le vind marile companii farmaceutice, desi aveau capacitatea fizica de a le produce, pentru ca resepctivele medicamente NU iesisera de sub protectia patentului...

geomarz spunea...

PS
Adaus la chestia cu terapia anti SIDA.
Uitasem.
Bolnavii de SIDA din Africa fusesera folositi pentru studiile clinice ale eficientei medicatie Anti-SIDA. La sfirsitul perioadei de studiu, desi medicatia se dovedea buna, li se oprea administrarea ei. Evident.
Nici macar atita nu s-au gindit, nemernicii, atit omanie sa aiba in ei incit la sfirsitul perioadei de testare clinica, COBAILOR umani (citeve mii de amariti) care le-au permis obtinerea petentului, sa le CONTINUE tratamentul.
Asta numesc eu mila crestina !!!

Anonim spunea...

Ai uitat să mai spui şi că atunci când pacientul cu SIDA are acces la o alimentaţie corectă şi la condiţii de viaţă pe măsură, tratamentul HAART duce "foarte aproape de vindecare", înţelegând prin asta că virusul este aproape dispărut în teste, transmiterea este cvasi-imposibilă, iar şirul de boli care îl duc pe pacient la moarte nu se mai produc.(Întreruperea tratamentului HAART duce în mod evident la boli şi moarte).

"Rezonabile" pot să fie chiar şi condiţiile de viaţă de la noi, de cele din Vest nu mai pomenim.

Cunoscând condiţiile de viaţă are un pacient seropozitiv în Africa sub-sahariană, e uşor de imaginat cum o duc.

Anonim spunea...

Dacă tot vorbim de binefacerile capitalismului ar cam trebui să pomenim şi de "industria serviciilor turistice", care ar fi trebui să aducă bani în Caraibe...

După asasinarea celor doi britanici în Antigua, nişte jurnalişti au mers să scormonească ..."materia moale şi maro" a industriei turismului. Au intervievat un comandant de poliţie local (expat canadian, că pe localnici nu se putea pune bază!), nişte rezidenţi străini, nişte localnici ...şi câţiva golani din bandele interlope locale.

În mod curios, deşi existenţa turiştilor aduce banul şi joburile, populaţia locală, formată în majoritate din negri, îi urăşte.

Comentariul unui poliţist: "Trebuie să înţelegeţi, un european sau american e mult mai liberal în comportamentul său decât un jamaican spre exemplu, iar dacă mai e şi în vacanţă, departe de ochii şefilor, ai colegilor, ai mamei-soacre etc şi cu mult alcool la îndemână, are tendinţa să se comporte şi mai liberal decât de obicei".

(Notă: poliţistul fiind anglofon, "liberal" are sensul pe care i-l dau americanii "conservatori".)

Imaginaţi-vă o scenă cu turişti piliţi, mai ales anglo-saxoni, şi chelneri, barmani şi simpli privitori băştinaşi. Lasă o impresie cam nasoală, nu? :D

Nici cambodgienii post-comunişti nu prea îi au la inimă pe turişti şi nici alte state asiatice din Lumea a Treia. Puneţi voi continuarea şi motivele probabile.

Anonim spunea...

la sustinatorii capitalismului poti masura efectul emulgatorilor si al substantelor modificate genetic din alimentatie. cartoful modificat genetic si fluoridele duc la micsorarea creierului. la ei chestia este evidenta. experiment reusit!

Anonim spunea...

Poveştile cu şi despre opresiunea capitalistă în Africa şi prin alte părţi sunt foarte interesante (şi eu le-am scris pe cele 2 de mai sus, cu situaţia seropozitivilor şi situaţia industriei turistice), dar au o mică problemă. Nu sunt noutăţi. Exact aceleaşi "plângeri ale clasei muncitoare pe moarte", "condamnări ale capitaliştilor veroşi" şi referirile la Africa le-am citit, aproape cu aceleaşi cuvinte, în 2001-2002. Însă era imposibil tehnic să fi fost scrise de Constantin Gheorghe sau "geomarz", fiindcă erau publicate pe forumuri de un gogoman din Communist Party of the USA (de la Chicago) şi de un libertarian de prin Arizona. (Cum s-a făcut că s-au înţeles redneckul republican cu comunistul, e un mister).

Nici nu au decât o foarte vagă legătură cu subiectul articolului, care era "degenerarea industriei anglo-saxonilor şi a culturii lor industriale". Subiect fals. Dacă au atâta nevoie de meseriaşi calificaţi încât le oferă 75,000 USD/an, industria "lor" face orice să nu moară. Poate cea auto, care fabrica mai mult jafuri. (Nu pomeniţi de SUVuri, Corvette sau modelele Cadillac motorizate cu V8 Northstar. Vorbesc de modelele "proletare", care erau de cacao).

Pentru comparaţie cu veniturile unui "instalator calificat" de care se vorbea în articol, un funcţionar corporatist sau un avocat angajat la o firmă, care nu are cabinetul său propriu şi nici nu are vechime, au undeva la 60,000 USD, un director adjunct de corporaţie undeva la 200,000-220,000 şi un director plin în USA sau Japonia undeva la 300,000. Peste asta sunt "băieţii deştepţi cu bonusuri de sute de milioane USD", care nu sunt doar angajaţi şi care au metodele lor prin care ajung în companii (şi prin care pleacă, cu valizele)...

Contraexemplu e un electrician norvegian care spunea că într-un an bun face cam 50,000 USD net (la cât de hrăpăreţ e fiscul scandinav, nu prea încape comparaţie!) lucrând pe platformele petroliere, dar sezonul de lucru are numai 6 luni acolo.

În concluzie, muncitorul calificat, ca persoană privată, prosperă. Chiar şi în situaţia noastră, cu tăriceni, boci, vanghelii şi alte creaturi scoase din Atlasul Zoologic. E suficient să te uiţi cât câştigă un zugrav calificat (cam 2000 RON/lucrare şi poate face cam 2 pe lună, dacă se ambiţionează chiar 3) sau un mecanic auto (salariu fix + lucrările pe care le mai face pe de lături). Sau exemplul meu, un muncitor la construcţii navale, băiat foarte simpatic de altfel, care a fost în SUA un sezon, aşa cum spune în articol. Nu de capul lui, căpşunăreşte, ci recrutat de agenţie împreună cu o întreagă echipă.

(va urma)

Anonim spunea...

(continuare)


Cea care moare e "clasa" muncitoare de care vorbeau alde Nicu şi Lenuţa de la Ghencea. Când ai bani pe mână şi ştii că sunt din munca ta, e mai greu să trăieşti în lumea puloverului, faianţei căzute de pe pereţi, vacanţei prin UGSR, berii Griviţa şi îngheţatei Polar la "pachete de unt". Deja puloverul a ajuns uniforma mitocanului, a tipului care îşi mai bagă ceva în ea de muncă şi se mulţumeşte cu berea la PET. Acum meseriaşul modern vrea Logan (sau Golf, sau Cruze), "plasmă mare", "vacanţă la bulgari şi la greci", abonament cu multe minute la Vodafone... în Bucureşti, cel puţin, bariera dintre clase se şterge. Măcar dacă s-ar şterge atâta de mult încât să mai pună şi "ei" mâna pe carte.

Nişte jurnalişti de prin Vest proclamau încă din 2000 că diferenţa dintre Vest şi Est a dispărut odată cu globalizarea, aşa cum Putin nu mai e comunist (sau aşa spune el) şi nici Bruxellesul nu e 100% capitalist (sau aşa spun ei). Acum ele au fuzionat într-un imperiu transcontinental al creditului, laptopului, aviaţiei low-cost, băncilor la fiecare colţ de stradă şi maşinii în leasing. Războiul Rece s-a transformat într-un război între Nord şi Sud. Sau între "lumea albă", fiindcă şi Australia e albă, deşi e în Sud, şi "lumea de alte culori".

Şi odată impusă globalizarea, "lumea de alte culori" nu prea se mai poate ascunde după deget.

Cambodgienii, vietnamezii şi laoţienii nu mai pot să mănânce un pumn de orez, să are printre oasele celor împuşcaţi şi să se laude că sunt naţiuni rupte în coate, dar socialiste şi independente, acum sunt prea ocupaţi să strângă şuruburile la biciclete şi să coasă adidaşi, ca să se poată da cocalarul ecologic prin Bucureşti, mândru de cât de ecologic e el.

Caraibienii se dau ei fericiţi cu jointul în gură şi praful în nări, dar odată trecut efectul tot trebuie îmbrăcată uniforma de chelner şi trecut la muncă, la şters mesele pentru nişte albi, poate chiar şi români, că sunt mulţi care ar avea 1500 EUR de investit într-o excursie chiar acum pe card. Angajaţi obişnuiţi, nu milionari. Şi egiptenii la fel, cu tot cu pretenţiile lor de ţară în curs de dezvoltare şi cu o istorie mai veche decât a oricărei civilizaţii, tot sunt cei pe care îi fluieră şi cărora le face semn cu degetul mic mitocanul român care a luat sejur la ofertă cu 800 EUR, cerând o cafea (şi dând-o înapoi pe motiv că era murdară ceaşca).

Până şi civilizata Thailandă, cu tot cu industria ei electronică, e în primul rând o sursă de gagici de toate formele şi culorile, mai mici, mai mari, mai albe, mai galbene sau mai minore, pentru oricine poate pune la un loc 1000 EUR de o excursie. Adică aproape oricine.

Africanii se puteau ei lăuda imediat după obţinerea independenţei cu realizările lor, de care era plină presa comunistă, dar acum stau cu mâna întinsă. Mai o expediţie vânătorească (numai câteva mii de euro), mai o tură prin Africa de Sud cu trenul turistic de lux... şi toate profiturile în mâna albilor localnici, născuţi acolo, care controlează proprietăţile agricole şi vânătoreşti, companiile, minele, aeroporturile...

(va urma)

Anonim spunea...

(continuare)

Cât timp sistemul social de după 1980 (pentru noi, de după 1990, că suntem mai întârziaţi) pune pe primul loc banul, fiecare, de la cerşetor la magnat, este interesat să îl obţină şi să îl transforme în cele necesare traiului. Sau mai puţin necesare traiului, dar necesare orgoliului personal, că un telefon Vertu e orice, numai necesitate nu. Odată ce accesul la bani s-a "democratizat", totul vine prea uşor. La orice oră din zi sau din noapte ai nevoie de ceva, coniac, whisky, vin roşu, şerveţele, biscuiţi, trabuc cubanez, cheie de roţi, şaorma etc e suficient să mergi 100-200 m până la primul magazin non-stop sau până la prima staţie de benzină. Chiar şi gagici: doar deschizi Libertatea şi dai un telefon. De ce se miră lumea de nesimţirea noastră generalizată, când îţi vine totul la nas e firesc să fii aşa. Cum spunea un oarecare Zoso, cocalar nu e doar bronzatul cu lanţ de tinichea la gât, cocalar e oricine ia lucrurile în joacă, de parcă şi-ar pune o pălărie şi s-ar crede deja cowboy. Sau bea o bere Tsingtao şi se crede Amiralul von Spee. Sau se urcă în Golful lui Edition 30 şi bate şoselele crezându-se Titi Aur (dacă are bani de Porsche, se crede Walter Rohrl).

Şi asta ne face pe toţi complici, oricât s-ar strădui unele voci din presă să facă propagandă traiului ecologic, agriculturii bio, ortodoxismului demn de comuna Tanacu şi impozitelor demne de Scandinavia. Mai devreme sau mai târziu, fiecare se va căuta în buzunar când va vedea în vitrină un MacBook sau iPhone.

Sau simpaticul şi grăsunul domn Gheorghe, în ciuda articolelor cu şi despre vitezomani, accidente, propuneri de condamnare la închisoare şi confiscare a maşinii etc îşi va schimba cu 180 de grade părerea. E de ajuns ca tânărul domn Gheorghe să îşi investească veniturile într-o Suzuki Hayabusa sau o Kawasaki ZX-14. Doar inginerii IT au de unde, nu?... :D