Economia după băsescu

Declaraţiile lui băsescu, făcute azi la postul public de radio, sunt, ca de obicei, un amestec jegos de minciuni, sloganuri populiste şi ură împotriva unor categorii sociale. Acum i s-a pus pata pe cei din educaţie şi pe pensionari. În ceea ce-i priveşte pe pensionari, vrea să le impoziteze veniturile cu orice preţ.  

Doar că omite să spună un lucru: deficitul bugetului de pensii, real, este rezultatnta măsurilor economice cretine ale guvernelor boc. Fix acelaşi buget avea, în 2008, excedent, cu aceleaşi pensii "nesimţite". Dar când se reduce drastic numărul cotizanţilor(pentru că a crescut dramatic şomajul), când scad dramatic veniturile bugetarilor, iar privaţii trec în economia neagră o mulţime de locuri de muncă, evident că ai deficit. Numai că nu cu impozite noi se rezolvă problema, ci dând drumul creşterii economice. 

Trebuie să fii cretin să consideri laudele FMI şi ale unei agenţii de rating drept o dovadă de succes al  programului anti-criză. Nu s-a întâmplat nimic bun în economie, dimpotrivă: inflaţia creşte, scad dramatic investiţiile străine, creşte şomajul. Ce s-a petrecut "pozitiv"? Probabil că, folisind oarece artificii contabile, un singur indicator, defitul bugetar, s-a încadrat temporar în schema convenită cu FMI.  Doar temporar, şi asta se va vedea curând.  Şi atunci? 

Faptul că a crescut producţia industrială nu are nicio legătură cu boc sau cu România. Este dovada că economia globală, în care s-a integrat o parte a capacităţilor de producţie autohtone, deţinute de multinaţionale, îşi revine. De altfel, partea asta n-a dus-o prea rău în criză. Rău o duce partea autohtonă a economiei, care depinde de piaţa internă, unde a scăzut dramatic puterea de cumpărare. Aia se duce dracului văzând cu ochii. De ce scade PIB, dacă lucrurile stau aşa de bine, cum încearcă să ne facă să credem băsescu?   

Nu mai comentez tâmpeniile ale cu muncitul 16 ore pe zi la Cotroceni. Probabil că ficatul lui merită ordinul naţional "Pentru Merit!" Iar îndemnul către profesori, să-şi ia o a doua slujbă este încă o probă de cinism. Nicăieri în capitalism nu-i aşa. Până şi capitaliştii cei mai lacomi au înţeles că, fără un sistem de educaţie cât de cât performant, pula profit. Şi îi plătesc decent pe educatori, că ştiu că sunt bani investiţi cu cap.