Nu sunt singurul care observă că vremea clasei de mijloc a trecut. De fapt, clasa de mijloc este produsul statului social şi al politicilor redistributive promovate de el. Graţiei ei Occidentul şi capitalismul au rezistat atracţiei reprezentate de sistemul alternativ întrupat de Uniunea Sovietică. Sistem care a avut un punct de maximă atractivitate fix în momentul în care clasa de mijloc din occident ajungea la apogeu.
Cel care i-au semnat decesul au fost Reagan şi "corifeii" şcolii de la Chicago, care au ajuns la concluzia că, de vreme ce comunismul trage şi el să moară, nu mai e nevoie de clasa de mijloc. Şi că a venit vremea ca bogaţii să nu mai plătească pentru existenţa ei. Ceea ce se petrece acum este doar o accelerare a procesului. Şi dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi asta, din Der Spiegel. Sau asta, o analiză şi mai detaliată a crizei clasei de mijloc americane.
Clasa de mijloc şi-a făcut datoria, salvând capitalismul, acum poate să moară. Numai că aceia care i-au programat moartea s-ar putea să aibă o mare surpriză: aceea de a fi îngropaţi, odată cu ea...
11 comentarii:
Exact asta vorbeam azi cu niste prieteni. Asta simtim si aici in Canada. La 38% din canadieni le e frica sa nu-si piarda locurile de munca confirm unui sondaj recent Iposos Reid. 68% se tem de degradarea serviciilor medicale.
http://www.cp24.com/servlet/an/local/CTVNews/20100823/100823_health_care/20100823/?hub=CP24Home
extrem de interesant!
Primul articol îl citisem acum vreo săptămână, dădusem şi citate din el. Dar pe ăsta l-aţi văzut? Who killed the Soviet economy?
Cât despre moartea clasei de mijloc, se tot scrie în ultima vreme peste tot -- dar într-adevăr, articolul din Der Spiegel este excelent! Raportat la rata inflaţiei, venitul mediu al unui american a scăzut cu 1% în 30 de ani. Rotunjim la ideea că ar fi stabil. În ce constă progresul atunci? Poţi astăzi să-ţi cumperi tot felul de gizmos electronice (plasme, laptop-uri, GPS-uri, o groază de căcaturi fără de care se poate trăi la fel de bine), în schimb casele s-au scumpit foarte mult în ăştia 30 de ani, şi tot cu rate mult mai mari decât inflaţia (dacă o definim ca "increase of the Cost of Living") au crescut costurile medicale şi ale învăţământului superior (vezi grafic).
Trăim într-un căcat la scară planetară.
Nu l-am văzut, am să-l citesc acum. Mulţumesc pentru că mi l-ai semnalat, prietene. Părerea mea o ştii: clasa de mijloc este produsul New Deal şi al capitalismului industrial şi are să moară odată cu cele două. Remarcabil este faptul că ideile şi instituţiile New Deal au rezistat atât în SUA. Asta dovedeşte ce catastrofă economică şi socială a fost Marea Depresie.
"De fapt, clasa de mijloc este produsul statului social şi al politicilor redistributive promovate de el."
Eu cred că aşa numita clasa de mijloc occidentală este produsul ultimului "salt înainte" al forţelor de producţie declanşat imediat după cel de al doilea război mondial. Dezvoltarea rapidă a electronicii, a informaticii, a telecomunicaţiilor, a ingineriei genetice, nucleare, a biotehnologiilor etc. a dus la creşterea cererii pe scară largă de forţă de muncă cu extrem de înaltă calificare. Aceşti tehnicieni cu gulere albe, provenind fie din mica burghezie fie din clasa muncitoare au fost cei care profitând de pe urma creşterii calitative a forţelor de producţie au avut acces la un venit cu mult peste clasa muncitoare ceea ce le-a conferit un statut social aparte, făcându-i pe unii să afirme că avem de a face cu o nouă clasă socială şi anume clasa medie.Dar această „nouă clasă” nu posedă conştiinţă de clasă, iar raportată la pozitia ei faţă de mijloacele de producţie sau la rolul ei în cadrul producţiei nu se deosebeşte cu nimic de calsa muncitoare, decât numai prin nivelul veniturilor.
Însă acest nivel ridicat al veniturilor nu putea fi decăt temporar, câtă vreme rata profitului în ramurile mai sus menţionate se pastra înaltă, el fiind afectat în jos de legea egalizării ratei profitului. Clasa de mijloc este resorbită firesc în randul calsei muncitoare.
Ce nu izbutesc să înţeleg este cum de visul american a funcţionat cât de cât în anii 1950. Totuşi, în acel deceniu a existat o creştere semnificativă, şomajul era limitat, mulţi oameni s-au mutat în case noi, şi-au cumpărat maşini noi, televizoare, etc. -- şi aceasta, în condiţiile în care în primii ani de după război au fost probleme cu reintegrarea în viaţa civilă a sutelor de mii de soldaţi întorşi din Europa şi Japonia, în condiţiile în care comenzile de război scăzuseră, ceea ce dusese la noi şomeri (bine, că imediat comenzile de război s-au reluat, dar reprofilate, odată cu paranoia Războiului Rece, a războiului din Coreea, etc.). Nu ştiu dacă se mai poate vorbi de efectele lui New Deal, dar în anii 50 ceva părea că funcţionează încă în America.
OFF-TOPIC: Mă întreb oare cum funcţiona Europa înainte de război, pe când nu avea complicăciunea asta de TVA (cu birocraţia returnărilor de TVA şamd), ci numai taxe de tipul Sales Tax-ului american ori de tipul ICM-ului românesc? Eu cred că mai bine.
Înclin să cred că interpretarea lui Florian Liviu este justă, sau măcar credibilă.
"De fapt, clasa de mijloc este produsul statului social şi al politicilor redistributive promovate de el"
Fals. Tu cand te gandesti la statul social si politici redistributive ai o idee fantezisto-idilico-prosteasca cum ca redistributia se face de la "bogati" la "saraci" (sau la "mai putin bogati"). Aici este eroarea ta grosolana.
Redistributia loveste cel mai puternic tocmai in clasa de mijloc, caci in "clasa bogata" efectele redistributiei nu se fac simtite la nivel existential.
Clasa de mijloc este omorata chiar de numeroasele contributii sociale (pensii, sanatate, somaj, etc., etc., etc.) si de diferitele impozite pe venit cu sau fara deductibilitati, astfel incat ce ramane dupa ce statul tau iubit isi "ia partea" este... praful de pe toba.
Cu ceva timp in urma (cca 20-30 ani), "saracimea" (in fapt lenesii) au constatat ca ar putea sa munceasca foarte putin sau chiar sa stea degeaba, iar statul social le va plati, generos, fel de fel de asistente sociale: ajutoare, indemnizatii, pensii, va oferi asistenta medicala gratuita, invatamant gratuit care produce doar diplome fara valoare, etc. Prestatiile statului au sporit, a sporit si nevoia de functionari pentru a administra respectivele prestatii si deci a sporit necesarul de contributii sociale, care a lovit direct in clasa de mijloc pe care o plangi tu cu lacrimi de crocodil. Sistemul a functionat apoi ciclic, intr-un fel de feedback pervers, sporind tot mai mult povara asupra clasei de mijloc, astfel incat azi fosta clasa de mijloc constata ca a ajuns in randul celor care ieri erau saracimea. Iar saracimea de ieri sunt asistatii sociali de azi, care o duc numai infinitezimal mai rau decat fosta clasa de mijloc.
Deci, concluzia: statul social si redistributia au ucis clasa de mijloc. Iar clasa de mijloc a fost produsul revolutiei industriale (care a insamantat-o) si al revolutiei tehnico-stiintifice (care a dus-o la maxima dezvoltare), nici vorba de bazaconiile socialisto-comunistoide pe care le propavaduiesti.
In subsidiar, mesajul ar mai fi: pune si tu mana si munceste, zbate-te, incearca sa faci parte din clasa de mijloc si atunci o sa-ti fie mai clar cum statul asistential vine si in mod "generos" de deposedeaza de toata acumularea ta, doar ca sa redistribuie la lenesul de langa tine. Caci din postura de lenes e simplu sa filozofezi si sa consideri ca ti se cuvine (moka).
Bladhaund, nu te mai strădui să demonstrezi că eşti prost! Comentariul ăsta este suficient!
E usor sa arunci cu injurii, Constantine, cand ramai lipsit de argumente. Ce, crezi ca mie nu mi-ar fi fost mai simplu sa pun un comentariu scurt, precum al tau: "Constantine, nu te mai strădui să demonstrezi că eşti prost! Articolul ăsta este suficient!"?
Bladhaund, tu măcar ai citit, că de înţele e mai puţin probabil să fi înţeles, ce scriu flăcăii ăia? Care trăiesc acolo, ştiu despre ce vorbesc, au date, statistici. Ce spun eu o demonstrează statisticile oficiale americane. Dar aşa e românu': se crede mai deştept ca toţi, le ştie pe toate, dar, de fapt, e un dobitoc cu idei puţine şi proaste, care vorbeşte în lozinci. D'asta suntem în căcatul în care ne bălăcim: pentru că nu gândim cu mintea noastră.
Trimiteți un comentariu