Indignarea de tocşou

Tragedia de la Maternitatea Giuleşti ne pune tuturor o oglindă în faţă şi ne arată chipul hâd al unei ţări care se scufundă uşor-uşor în haos. Un haos instituţional, în primul rând, dar şi un haos al valorilor morale. Scenele din faţa Maternităţii spun totul: oameni care, în loc să-i lase pe salvatori să-şi facă treaba, pentru că viteza de acţiune era o condiţie a succesului, se îngrămădeau în puţinul spaţiu din faţa intrării principale, jurnalişti care tremurau de nerăbdare să anunţei ei primii numărul morţilor, maşini parcate aiurea, pe care posesorii nu se deranjau să le ia din faţa spitalului, şi, ca mizeria să fie totală, comentariile inepte ale "fătucilor cu microfon".

Reacţia SMURD a fost exemplară, şi se vede că oamenii au antrenament şi ştiu ce să facă, ba, mai mult, au şi cu ce să-şi facă treaba. Ambulanţele erau însoţite de motociclişti de circulaţie. Pompierii şi SMURD au ajuns acolo în trei minute de la apelul la 112. 

Ce s-a întâmplat acolo e greu de spus. O explozie, cel mai probabil, dar de unde şi cum? Nu cred în varianta cu aerul condiţionat. Nu văd cum. S-ar părea că a fost vorba tot de un incubator. Sigur este că în salonul de terapie intensivă nou născuţi prematur nu exista în acel moment niciun cadru medical.  De ce? Oricum ar fi, Şeitan are acum un motiv în plus să-şi dea demisia după afirmaţiile cretine de azi.

Din păcate, indiferent de motivul accidentului, bilanţul este tragic: trei copii morţi, opt foarte grav răniţi, şi asta până acum. E bine să ştim vinovaţii, dar şi mai bine ar fi să ştim că sistemul de sănătate va învăţa ceva din această tragedie. Mă îndoiesc că va fi aşa: nu există date care să confirme capacitatea de învăţare a sistemelor instituţionale româneşti. Şi uite aşa vom rămâne doar cu indignarea de tocşou...