Capitalismul "carpe diem"

Edmund S. Phelps este laureat al premiului Nobel şi un adept fanatic al "capitalismului". La începutul crizei omul nostru spunea că, pentru a ieşi din criză, avem nevoie de mai mult capitalism. Acum critică măsurile de stimulare a consumului. Doar că în critica asta există câteva observaţii care dovedesc un soi de luciditate care scapă de sub controlul dogmei. Pentru că, din păcate, atunci când îţi ideologizezi prea mult discursul, trebuie să fii consecvent cu el, chiar dacă asta înseamnă să negi evidenţa. 

Ceea ce spune el azi au spus şi alţii, înaintea lui, dar lumea n-a prea ciulit urechile, pentru că erau critici ai capitalismului, deci duşmani de clasă. Anume că preocupaţi prea mult cu maximizarea profitului, capitaliştii lu' peşte ignoră timpul lung, privilegiind timpul scurt. Aşa nimeni nu mai investeşte în dezvoltarea pe termen lung a firmelor, nu mai investeşte în cercetare. El chiar dă un exemplu din industria farmaceutică, despre care am vorbit şi eu cu ceva vreme în urmă: în loc să meargă pe mâna oamenilor, marile concerne au pariat pe programe de calculator care generează automat molecule. Rezultatul: niciun medicament nou, deşi s-au investit miliarde de dolari în tehnologia asta, în loc să fie investiţi în oameni.

"In established businesses, short-termism has become rampant. Executives avoid farsighted projects, no matter how promising, out of a concern that lower short-term profits will cause share prices to drop. Mutual fund managers threaten to dump shares of companies that miss quarterly earnings targets. Timid and complacent, our big companies are showing the same tendencies that turned traditional utilities into dinosaurs.

Meanwhile, many of the factors that have long driven American innovation have dried up. Droves of investors, disappointed by their returns, have abandoned the venture capital firms of Silicon Valley. At pharmaceutical companies, computer-driven research is making fewer discoveries than intuitive chemists once did. We cannot simply assume that, when the recession ends, American dynamism will snap back in place.

Many pin their hopes for reviving the economy on gains in worker productivity. But such workplace advances often destroy more jobs than they create. That happened in the Great Depression, when increased worker productivity allowed companies and the economy to expand without creating new jobs.

The decline in American dynamism is not the only problem. It has been accompanied by a decline of what I call inclusion. Not only were low-wage workers largely cut out of the economic gains of the 1990s and 2000s — much of the middle class was, too. In part, this is because the emerging economies around the globe have ended our competitive advantage in manufacturing, and jobs have fled. We can’t compete in those industries any more, and our business sector has not yet found new advantages. "

Cele spuse la adresa stimulării consumului, ca soluţie a ieşirii din criză, sunt doar "zăhărelul" necesar îndulcirii hapului, iar hapul este critica unui model de capitalism de genul "carpe diem".  

Comică este şi următoarea secvenţă: inovaţia nu poate veni de la stat, de la sectorul lui de cercetare dezvoltare. Privaţii sunt baza, dar...cu banii statului! Care stat ar trebui să bage bani într-o reţea de bănci comerciale, care să crediteze proiecte de cercetare, pentru că, nu-i aşa, privaţii au altceva de făcut cu banii.

"Sustained business investment, in turn, rests on innovation. Business cannot wait for discoveries in science or the rare successes in state-run labs. Without cutting-edge products and business methods, rates of return on a great many investments will sag. Furthermore, innovation creates jobs across the economy, for entrepreneurs, marketers and buyers. State-led technology projects do not...

 What, then, is to be done? One reform would be to create a First National Bank of Innovation — a state-sponsored network of merchant banks that invest in and lend to innovative projects."

Concluziile le las în seama voastră.